duminică, 25 aprilie 2010

New Lover

It just looks like I met a new lover. She is complex and seems incredible difficult to handle, you always need to take care of her and do the exact thing at the perfect moment, otherwise it might cost you a lot. (Yes! It's a she! Wasn't I who always wanted an intimate relationship with a(the) she??!?! Now I have it!)

She spreads sometimes easy, sometimes difficult and only in certain contexts. And once you've spread her, you need to hold her tight, to take care of her. But that's only the begining, she promises so much already.

There's an infinity I have to learn about her. I am anxious, but one of the things she asks for is patience. I'll try to match up to your expectations, baby, and, after the sneak preview I had today, I know I am going to get my share of satisfaction.

joi, 22 aprilie 2010

Ce-mi placea

Mi-am amitit ca-mi placea Leonard Cohen pe vremuri. Imi placea chiar mult...

luni, 19 aprilie 2010

Raiul sarmalelor

Am realizat ca de-o saptamana mananc, la pranz, numai sarmale. Ma rog, sarmale cu smantana, cu iaurt, cu ketchup, cu salata, cu ce-o fi numai sa fie nitel diferite ca nu mai pot.

Ati ghicit, o mama, si-o bunica, si-o matusa, si-o alta bunica, tare bine intentionate m-au procopsit cu caserole pline ochi cu sarmale, cu oale umplute cu varf cu sarmale, cu pungulite de pus la congelator cu sarmale. Sarmale cu foi de vita si mai mari si mai mici si cu foi de varza, cred ca daca sunt mai atenta gasesc si cu foi de coca si cu foi de tutun. Si sarmalele astea fara numar din congelator, unele sunt deja fierte, altele, ca sa tina mai mult si sa para proaspete tre sa le fierb eu. Pentru asta ar trebui sa fac rost de varza murata si sa le dau la cuptor sau la foc mic pe aragaz. Cata fantezie! Sa ma duc sa caut varza murata, ca sa imi gatesc niste sarmale! I-Auzi!

Mda, si frate-miu mi-a dat share-ul lui de sarmale tot mie. Nu sunt convinsa ca a fost un gest dictat de altruism sau a vrut sa scape de ele. Vorba vine ca nu sunt sigura.

Acuma nu e prima oara cand lumea ma confunda cu-n hipopotam nesatul, dar e o periaoda proasta. E o perioada in care eu incerc sa imi redresez atitudinea: sa imi fac un program pe care sa-l respect, sa respect munca altora, sa , sa, sa printre care si sa nu mai arunc mancare.

Estimez ca mai am vreo doua zile de sarmale, dupa care trec la borcanele de zacusca, care cred ca se inmultesc prin diviziune asa multe s-au adunat si nu mai am cum sa le las ca ma invadeaza cu totul. Din fericire pana termin borcanele o sa pot arunca ouale, vai mie, voiam sa zic ce pacat, probabil ca ouale se vor strica pana atunci si va trebui sa le arunc :( .

Ati observat ca sunt inconsecventa si iar am scris in romana?! Si ce daca? E blogul meu! Si nici nu pot sa scriu in alta limba despre SARMALE.

Da' ca sa nu va suparati va invit la o sarmaluta. Cumparati voi niste varza in drum incoa' si va las si privilegiu de a invarti in mamaliga cat timp stam la o tacla. (Stiti sa faceti mamaliga, da?)

Si niste vinut de la tataia? Parca nu-s asa rele sarmalele astea...

Back to writing letters, going by buses and read by the candle light

The chaos created by the volcano in Ireland is an oportunity, an oportunity related to the title of today's topic and much more than that.

I just love when the routine and certainty are broken.
Now don't suspect me of enjoying all the events that create chaos, only those that show us in a mild manner that we can’t forecast and can't control it all and that there will be no fun if we could. Back to the well known story when I haven't paid the electricity bill for few months and the electricity was cut off for our apartment. I can proudly say that I proved myself that I can still live without it, moreover I enjoyed telling stories in the dark and reading by the candle light. It lasted three days, the last few hours I got angry though.

Flights are cancelled and people need to take the terrestrial transportation. Would we start writing classical letters if the internet was down for longer? I would like to write to my parents:
"My dearest,
I hope this letter finds you well and healthy. How are you? Is dad still upset with me? Did he get to wear the alpaca wool sweater that I had brought to him? Guess not, as it's almost summer. Mom! When are you going to pay me a visit? You should take at least 3 days off plus the weekend. Come on!
About me?! Overall, I am fine. I am working a lot, as usually, not necessarily hard working but rather spending a lot of time at the office. On Saturday I met Gabi and we went for a walk in the park, I also bicycled but not too much.
Bogdan's grandma is here at the hospital and when she's allowed to leave she'll pay us a visit. Hence I spent one night (until 3 am) to clean the house - I know it's stupid, but someone had to do it.
Bogdan might not be able to fly back to Bucharest because of the Volcano in Ireland - I am sure you've seen news about it on TV, that's about the only less positive thing, the rest is fine.
Hear you soon, hopefully tomorrow, when I get to the center to the public phone.
Lots of hugs and take care of you,
Mihaela
"

"The hardest thing in the world is to simplify your life, it's so easy to make it complex..."


You can find this line in this trailer from Tibi.

marți, 13 aprilie 2010

Revenge

M-a parasit?!?!
Ma fac gagica..... il chem la mine..... si-i dau papucii!


luni, 12 aprilie 2010

AVENTURA

Din ciclu "Sotia prietenului meu", ia uitati-va la baietii astia ce aprinsi is.


Indurare, am ras cu narile zbatandu-se in vant..., de credeam ca o sa raman cu ele labartate.
Cum am dat peste melodie? Am alergat cu mia mejora amiga in parc la Titan si la metrou erau baietii astia idieni/peruani/bolivieni/argentinieni/something si cantau ceva tare naspa, iar ea foaaaaarte afectata: "Ah, stiu melodia asta"... "I have no doubt, dear, hai acasa"
Si acasa ma astepta ea si aceasta minunata melodie care a incununat seara cu rasul meu cristalin.
lal laalal alal lala lalal alalalla lala la la la lalala lal alla la paaaaasion alalalalla allalala lalala por amor lal alall alala la la lala confusion lalal alall alala la ala amor la lalal lala lal la la amigo lA LAL LA relation la lalal lala amor al alall la la mujer la lal la la la l la ADIO

vineri, 9 aprilie 2010

Eu, inainte sa ma nasc(schita)

Hai domn'le odata, c-am oprit timpul pentru tine.
Da de ce l-ai oprit?
Pai ca sa-ti alegi si tu ce vrei sa fii, c-acus tre sa te nasti. Sau vrei sa iesi pe jumatate.
Nu, Doamne fereste!
Pai ai ocazia, trebuie sa mergi la El.
Pai, de ce.
Nu mai pune domn'le atatea-ntrebari, ca nu stiu eu.
Pai de unde stii ca tre sa merg la el?
Parca nu stii, ca stiu numai ce vrea El sa stiu.
Asta am uitat. Adica tu nu stii nimic altceva
Ba stiu fratica, da' din ce vrea el sa faca, asta nu stiu.

Hai odata ca te trimit olog si orb daca nu te misti odata.
Pai olog si orb nu vrea SPHEAHR?
Ba vrea, dar gasesc altul pentru.
Auzi? dar de ce vrea el asa?
CA asa vrea el, e mai interesant, a zis ca vrea sa faca niste experimente, sa vada daca se deformeaza sau nu dupa experienta asta. Plus ca o pune la incercare pe RVASTA, cica acu doua vieti l-a inselat toata viata cu unul si el n-a stiu nimic pana n-a dat coltul, Si prostanacul ala de VIDEOS, a facut basca de el cand se jucau "midos", a turbat SPHEAHR, a traversat tot centaurul, a lasat cateva zeci de pstaie si nici nu s-a dus in urmatoarea viata, s-a intors s-o vada pe aia cum si-a batut joc de el.

Pai si ce treaba are acum de vrea sa fie olog?
RVASTA i-a jurat si i-a promis ca o sa aiba grija de el in orice forma si-o sa radieze oriunde.... Miram-as, zbantuita asta nu e in stare sa stea doua zile la rand sa faca lumina si acum o sa stea o viata cu asta. Aaaa, basca i-a zis ca o eternitate o sa stea langa el, sa lumineze impreuna. Si el smecher, s-a prins, eternitatea asta nu mai are asa mult, cateva milioane si gata, si i-a zis :"Bine, dar o eternitate intreaga" Daca isi ia aia teapa si baga Domnul o eternitate de nu mai stii ce sa faci cu ea, sa te tii atunci.
Da, ma rog, nu-i problema noastra.

Auzi stii ca tu trebuie sa-ti mai alegi si rele
Pai nu mi-am ales
Nu suficiente

E , si daca nu le aleg, nu se mai termina eternitatea fara mine ?
Ba se termina, dar ti-o iei, eu as da o fuga in viitor sa vad cum stau lucrurile
EE, fuga, las ca vad eu
Foarte relaxat, ti-a prins bine sa fii copac(ce copac)? mileniul asta
Asta am fost, de-aia nu-mi amintesc nimic

joi, 8 aprilie 2010

Orlando

Ma mananca si citesc numai clasici, uneori sunt atata de cretina ca daca ceva e etichetat ca fiind classics eu cumpar/citesc/mananc/beau/iubesc, clasic sa fie. Sper ca exagerez si de fapt e invers, aleg si apoi realizez ca tot ceva clasic am ales.

Henyway... ajung sa citesc aceasta minunata carte - Orlando, scrisa intr-un freestyle absolut, ca e clar ca autoarea (Virginia Woolf) fie era beata, fie indragostita, fie scria pentru ea si o durea-n c...r de cititor. S-anteles, m-am chinuit cu cartea aia in toate pozitiile si pana-n ultima clipa am sperat sa se intample ceva, si s-antamplat, personajul principal are un copil, dupa care moare. De-a lungul cartii personajul asta principal ba era baiat, ba era alfa male, ba era sihastru, ba era fata, ba are aventuri cu fete, ba cu baieti, ba cu tigani, basca traieste si vreo trei secole. Eram pierduta, se-ntelege, si mai mult, se faceau tot felul de referinte in carte la niste biografii, la niste evenimente despre care nu stiam mare lucru... nimic n-am inteles, dar am tot sperat sa fie ceva de capul ei. Adica na, nu puteam sa neg dreptul autoarei de-a scrie tot ce-i bazdagaie prin cap, dar daca tot o citisem cu asa sacrificii, trebuia sa fie ceva. Si ma lasa inima sa citesc si prefata, ca de faaaaapt, cartea era scrisa pentru iubita ei si personajul principal fusese inspirat din existenta acestei iubite care avusese mai multe aventuri/relatii si "a strong marriage" si an "exuberant aristocratic life".

Ma gandeam eu asa ce accesibil si banal a devenit totul, ce tare chestie cred ca era relatia alora pe-atunci. Si-mi mai vin in minte ... (nu-s ce dracu' imi mai venise in minte ca postarea asta statea nefinalizata de vreo trei luni si mi-am facut mila de ea sa o public).

Target 1 - reached

O alta lovitura data umanitatii, keep it up princess!
Numai pentru ca am zambit unui politist si tipului de la vulcanizare nu-i motiv de lauda. Motivul real de lauda e ca in sfarsit am fost la vulcanizare si m-am dat cu bacaieta.

Inexplicabil cum uneori avem ceva ce ne retine. Ma refer amanarea unor lucruri la infinit, in cazul meu mersul la vulcanizare(service) si dusul gunoiului(va rog, sa nu mi se aminteasca de disertatie ca-mi amintesc si singura). Sunt multi care ar amana cam 80% din ce trebuie sa faca in everyday life. Cei mai multi cred ca amana sa spuna adevarul cand au gresit. In tot cazul amanarea e o solutie, dar e o solutie temporara. Poti sa amani forever, dar asta nu inseamna ca problema e rezolvata.

Revenind la motivul meu de ingamfare, am reusit sa ghibosesc bicicleta in spate, cu scaunele rabatate, desigur, si am reusit sa ma lovesc numai de vreo 4 ori, iar ceasul meu clasic cu geam de safir e de incredere, nu s-a zgariat o virgula. Greu in ziua de azi sa mai gasesti ceva de calitate, dar uite ca exista! Si-nca ceva, incercam sa facem turul gloriei de dimineata, ca seara e prea aglomerat.

miercuri, 7 aprilie 2010

Sa ne reamintim!

Ia sa bagam niste muzica tiganeasca redata cu succes de cenaclul flacara!


Eterna tema cu fata saraca si barbatul bogat:
"Te-am luat de la mata de-acasa.. si fara jupon
Ti-am luat si.. ti-am luat si .. ti-am luat si chiloti de nilon."
...
"Tu nu m-ai iubit Paraschivo..."



Saracia si speranta se-mpletesc firesc in acest din urma cantecel.

Si daca n-aveti ce face cu timpul si vreti sa va dati cu capul de perete cautati pe youtube "Sotia prietenului meu", da' nu va sfatuiesc.

luni, 5 aprilie 2010

Hristos a inviat!

Poate compensez cu faptul ca am ramas nesatisfacuta de la Inviere(slujba de Inviere, of course). Anul asta locatia: CIMITIR, ca avem la cine din pacate si ca de mica tot auzisem ce superb e de Inviere la cimitir, lumini, Hristos a inviat!, oua, pasca duse la sfintit...

Vorba aia la pomul laudat sa nu te duci cu sacul, cu alte cuvinte "do not have expectations" ce pana mea, imi tot zic asta de ceva saptamani deja si mi-o tot iau. Asteptarile mele, desi foarte mari nu fura, au fost spulberate, facute praf, tavalite prin pamant => neimplinite.

Balti erau!?!? Erau
Noroi era?!?! Era
Locuri de parcare erau?!?! Nu erau (am mers cu mamaia, avem o scuza, de aia am luat masina)
Microfonul lu preotu mergea!?!?! Cateodata mergea, cateodata nu mai mergea, drept urmare se-auzea cam asa:

"SI PENTRU BISerica acea.. SI PENTRU .. ei CARE cu EVlavIE SI CU CREdin.. slujesc IIIIIINTRAAAANs... ...STOS A INVia.. ....... .... PREMOArte caaaLCAAANd SI CELOR .... ... DAAARUUUUIIIINDU-le...."
Dascalul canta cam anemic, te cam prindeai, desi calitatea sunetului il acoperea destul de bine si al naibii microfon, s-a auzit in el cand a zis popa: "Ia uite-l, zici ca doarme" catre nenea care tinea lumanarea principala, aia cu lumina principala.

Partea in care preotul zice Hristos a inviat! si tot clerul raspunde, iar eu ma umplu de suflet si-mi propun sa fiu un om mai bun, macar pentru oamenii plini de speranta care raspund in cor, am ratat-o pentru ca NU S-A AUZIT, am raspuns abia la al treilea apel, si ala ca asa mi s-a parut mie, ca parca atunci a zis.

Hotarat lucru, anul asta nu am meritat sa am un Paste decent. Mai grav e ca putini au meritat: frate-miu a fost la catedrala si popa a bagat caterinca in engleza pentru turisti, unchi-miu a fost la tara, el se deplaseaza mai greu, pana sa iasa din biserica, deja se alergase de trei ori in jurul bisericii, mama si tata au fost unde merg de ani si instalatia tot asa mergea, adica proast. Aud ca si doamna Elena Udrea ar fi avut dificultati in a intelege slujba din pricina tehnicii, varmiu a fost la manastire si n-a auzit nimic(asta e cea mai fericita situatie). Mi-e dor de cand eram mica si plangeam la slujba de Inviere si credeam ca a fost inventata ca sa ne faca mai buni. AAALLLLOOO, mai buni, MAI BUNI, nu mai bogdati, nu mai destepti, nu mai frumosi, nu mai smecheri ci MAI BUNI!

joi, 1 aprilie 2010

Arbeit macht frei!

Middle of the night, sitting on the floor, in my room, crying from doubtful reasons, enjoying my depression, feeling pity for myself, living the most personal side of my life(usually I only read a book, watch a movie, eat or navigate the internet)... On the edge of doing the most reckless things I have done in the last five years...

The phone is ringing. My team leader, which fortunately is also a good friend, so I didn't get aversion answering this call, "Are you sleeping?" "Uhmmm, no, not yet!" ... "There's this thing we have to implement tonight!" All of a sudden I'm pulled out of my (other) life and get totally involved to the current situation. "what, what happened?" Seconds before one could have sworn that I was down and there was nothing to shorten my pain, that only time has the power to heal. And yet, another demonstration that assumptions are wrong. "Do not make assumptions, do not have expectations!"(if you want your life boring and with no surprises :).

The night continued till sunrise and by the end of it I got to the conclusion that Arbeit macht frei!