Anul asta n-am facut mai nici un cadou, n-am asistat la taiat de porc, n-am avut colindatori, nu am stat cu familia(mare) de sarbatori, n-am avut nimic de scris pe blog sau in alta parte despre el, n-am avut nici un plan de sarbatoare, nici o vacanta adevarata.
N-as fi scris asta daca n-as fi observat ca fiecare a mentionat ceva, si-a dorit ceva, (mi-)a daruit ceva. Suna a Craciun cu iz trist, dar nu e neaparat, trist e ca eu nu ma regasesc in el. Nu imi dau seama daca a fost premeditat sau s-a nimerit sa fie asa, dar sper sa nu mai repet figura. Am cam confundat Craciunul cu perioada de recuperare fizica cand de fapt e menit sa fie de recuperare sufleteasca.
Da' macar am primit eu cadouri, chiar de n-am facut si am brad si sunt cu celalata jumatate de familie si afara inca mai este zapada si am ascultat colinde cat am facut curat, am primit si am facut urari (ca si cum am facut un fel de cadouri mai mici pe care nu tre sa le inghesuiesti prin casa). Toate astea tot a Craciun suna, deci e Craciun si la mine, inca big time. Nu vreau sa ma gandesc cati amarati lucreaza in locuri total lipsite de spiritul Craciunului si cati n-au cu cine imparti o vorba buna, cati patesc cate-o napasta fix in perioada asta. In general lucrurile sunt mai frumoase in partea asta din an, dar multe nici nu tin cont si navalesc uite-asa.
Ce va doresc eu?! Va doresc ca Mosul sa va fi rezolvat si problemele mai grele, iar daca el a ratat ocazia sa le rezolve Noul An!
sâmbătă, 26 decembrie 2009
Toane
Acum cateva zile ma aflam in pragul unui eveniment important, incurajat de spiritul Craciunului, injurand compania la care lucrez, apasandu-mi tamplele de durere, regretand gesturi, temandu-ma de reactia apropiatilor ca nu le-am zis din timp, ca nu ii vizitez de Craciun, oripilata de tona de telefoane pe care urma sa o primesc si pe care urma sa o dau. Ma asteptam la scuze tampite din parte-mi sau la dialoguri intrerupte brusc de nerabdarea mea. Era o stare totala de anxietate, confuzie, deprimare.
E frustrant ca toate astea pot fi puse pe seama unei raceli, al lipsei de magneziu, al stresului. Cand te simti asa cazut si oropsit te-apuca toti dracii sa auzi ca nici macar nu e adevarat, ca-i e doar o toana. Pai bine baa, ce fel de victima sunt eu, ce fel erou?!?!? Zau ca viata ne joaca feste si face din noi niste bufoni. Sa ne suparam sau sa ne ingrijoram din toate cretinatatile pamantului?!?!??!
But I know that out there sunt altii si mai si, asa ca n-o sa ma mustru prea aspru.
"Mâţa tot s-ar fi putut întâmpla să deie drobul de sare jos de pe horn; dar să cari soarele în casă cu oborocul, să arunci nucile în pod cu ţăpoiul şi să tragi vaca pe şură, la fân, n-am mai gândit!"
E frustrant ca toate astea pot fi puse pe seama unei raceli, al lipsei de magneziu, al stresului. Cand te simti asa cazut si oropsit te-apuca toti dracii sa auzi ca nici macar nu e adevarat, ca-i e doar o toana. Pai bine baa, ce fel de victima sunt eu, ce fel erou?!?!? Zau ca viata ne joaca feste si face din noi niste bufoni. Sa ne suparam sau sa ne ingrijoram din toate cretinatatile pamantului?!?!??!
But I know that out there sunt altii si mai si, asa ca n-o sa ma mustru prea aspru.
"Mâţa tot s-ar fi putut întâmpla să deie drobul de sare jos de pe horn; dar să cari soarele în casă cu oborocul, să arunci nucile în pod cu ţăpoiul şi să tragi vaca pe şură, la fân, n-am mai gândit!"
luni, 7 decembrie 2009
Alegeri vs Rochie
alegerile astea asa au fost ca desi erau candidati nu voiai nici unul, da ' unul tot trebuia sa iasa. Cam asa si cu rochia mea de mireasa, n-am vrut nici una, dar tot trebuia sa-mi iau. A fost un fel de ruleta ruseaasca, am inchis ochii si pe care am pus degetul pe aia am luat-o.
Diferenta e ca eu port rochia aia o zi, o boscorodesc si dupa aia ma descotorosesc de ea sa n-o mai vad EVER si nici n-o sa fie cazul sa-mi mai iau vreuna vreodata, am eu grija! Da' cu mai marii statului ce te faci? Ca la fiecare x ani mai stai cu mintea caznita s-alegi intre Tanda si Manda.
Eu n-am mers la vot. Imi pare rau ca am un drept pe care nu-l folosesc, dar e dreptul meu sa nu ma duc.
Sa traiti bine :)))
Diferenta e ca eu port rochia aia o zi, o boscorodesc si dupa aia ma descotorosesc de ea sa n-o mai vad EVER si nici n-o sa fie cazul sa-mi mai iau vreuna vreodata, am eu grija! Da' cu mai marii statului ce te faci? Ca la fiecare x ani mai stai cu mintea caznita s-alegi intre Tanda si Manda.
Eu n-am mers la vot. Imi pare rau ca am un drept pe care nu-l folosesc, dar e dreptul meu sa nu ma duc.
Sa traiti bine :)))
vineri, 27 noiembrie 2009
vineri, 20 noiembrie 2009
Prin vecini
Aseara mi s-au alterat planurile initiale si le-am schimbat cu totul. In loc sa ma vad cu cine vroiam, am stat in casa si-am deschis frigiderul cam o data la 30 de secunde, de parca ma asteptam sa se imbogatesca cu produse (era cam gol). Drept urmare am bagat o tona de chipsuri. Dar cum tot raul spre bine am avut ocazia sa inaintez cu disertatia, macar un pic acolo.
Daca tot am fost fata vrednica, zic eu, sa ne jucam si niste fusball la vecini. Vecinii sunt plecati in luna de miere si noi avem cheile, iar ei au o masa de fusball, in sufragerie, facuta cadou de noi si altii la petrecerea lor de burlacie. "Da, nu ne jucam fusball?" , "Da cand ne jucam", "Haaaai sa ne jucam!" Pui nu prea avea chef sa se dezlipeasca de telenovelele lui (Dr. House, Heroes, Prison break si altele sunt telenovele si nu va certati cu mine pe tema asta, da?).
La 23:00 aterizam la vecini in hol/sufragerie e cam tot una, asezam masa in centrul camerei si ne tocim degetele vreo juma' de ora. Si se deschide usa de la intrare(fara cioc cioc). Io, inrosita toata de transpiratie si jena:"Se aude tare?, v-am trezit?" Omul sifonat, imbracat in papucei de casa, un pic matahalos, mirosind puternic a tigara, cu parul valvoi, stand printre usa: "Nuuu, sunt dfe la blocul vecin, am vazut lumina aprinsa si m-am speriat ca am lasat usa descuita" (Da', ce ne-am speriat noi)
"Aaaa, nu, ne jucam si noi."
"Ca v-au lasat cheile..."
"Daaa" , "Ne scuzaaati"
"No bine, asta-mi era sa nu fi uitat usa descuita, ca am trecut azi pe aici."
"Nu, nu, ne scuzati..."
"Ok"
"Ne scuzati" - eu o tot balmajeam pe-a mea, voiam sa-i zic sa sa ne scuze ca i-am dat batai de cap la doispe noapte, dar nu-mi prea iesea. Intr-un final scoate omul capul de dupa usa si pleaca. "Buna seara".
Peste drum stau, la blocul vecin stau si cumnatii acestor prieteni. Si aveau si ei cheia. Persona in cauza era cumnatul cumnatului. Cine-o fi fost cine nu, dar eu cand am vazut ca intra careva in casa straina, fara sa bata am facut pe mine, daca intra la mine, ii saream la gat.
Daca tot am fost fata vrednica, zic eu, sa ne jucam si niste fusball la vecini. Vecinii sunt plecati in luna de miere si noi avem cheile, iar ei au o masa de fusball, in sufragerie, facuta cadou de noi si altii la petrecerea lor de burlacie. "Da, nu ne jucam fusball?" , "Da cand ne jucam", "Haaaai sa ne jucam!" Pui nu prea avea chef sa se dezlipeasca de telenovelele lui (Dr. House, Heroes, Prison break si altele sunt telenovele si nu va certati cu mine pe tema asta, da?).
La 23:00 aterizam la vecini in hol/sufragerie e cam tot una, asezam masa in centrul camerei si ne tocim degetele vreo juma' de ora. Si se deschide usa de la intrare(fara cioc cioc). Io, inrosita toata de transpiratie si jena:"Se aude tare?, v-am trezit?" Omul sifonat, imbracat in papucei de casa, un pic matahalos, mirosind puternic a tigara, cu parul valvoi, stand printre usa: "Nuuu, sunt dfe la blocul vecin, am vazut lumina aprinsa si m-am speriat ca am lasat usa descuita" (Da', ce ne-am speriat noi)
"Aaaa, nu, ne jucam si noi."
"Ca v-au lasat cheile..."
"Daaa" , "Ne scuzaaati"
"No bine, asta-mi era sa nu fi uitat usa descuita, ca am trecut azi pe aici."
"Nu, nu, ne scuzati..."
"Ok"
"Ne scuzati" - eu o tot balmajeam pe-a mea, voiam sa-i zic sa sa ne scuze ca i-am dat batai de cap la doispe noapte, dar nu-mi prea iesea. Intr-un final scoate omul capul de dupa usa si pleaca. "Buna seara".
Peste drum stau, la blocul vecin stau si cumnatii acestor prieteni. Si aveau si ei cheia. Persona in cauza era cumnatul cumnatului. Cine-o fi fost cine nu, dar eu cand am vazut ca intra careva in casa straina, fara sa bata am facut pe mine, daca intra la mine, ii saream la gat.
duminică, 15 noiembrie 2009
Pofte
Mancarea nu mai satisface de ceva vreme, singura bautura agreabila, pe care simt nevoia sa o torn in mine cand sunt obosita, nervoasa, deshidratata sau flamanda este sucul din portocale proapete. In rest mananc in virtutea inertiei gastrice, nefacand altceva decat sa imi starnesc repulsia la sfarsitul mesei.
Dar se pare ca poftele mi s-au mutat pe alte teritorii, care mai greu, care mai usor, care mai imposibil de satisfacut. Mi-e pofta de Caragiale, imi tanjeste sufletul dupa o schita sau o piesa, la fel cum mi se umple gura de apa, gandidu-ma la sucul de portocale. Am certitudinea revigorarii si binedispozitiei. Il vreau in orice forma: la teatru, felii, in citate, muscat direct din el dar il prefer stors de mine, chicotind la fiecare doua randuri si rererecitind pasaje intregi.
Mai mi-e pofta de pasiuni as I used to. Banuiesc ca e doar un avantaj al tineretii, al pubertaii sau al oamenilor care nu lasa sa le scape obiectul pasiunii. Pasiunea cu care investeam tot ce aveam, de la nopti smulse din bratele caldute ale plapumii si ale intunericului la petreceri sacrificate ca sa mai imi las mintea sa umble aiurea prin coduri in diferite limbaje si algoritmi intortocheati pe care aveam impresia ca i-am gasit eu si eram dezamagita ca fusesera altii mai destepti, care-si si trantisera numele pe ei, folosind conventii invatate pe de rost pentru notarea si implementarea lor.
Mi-e pofta sa fiu indragostita in asa hal incat sa nu mai pot articula cuvinte, sa-mi stea inima chircita de emotie si dor, sa visez perpetuu cu ochii deschisi, sa imi imaginez neverosimilul si sa nu am in veci ocazia sa se intample.
Pana mea, am avut atatea ocazii sa ma agat de ceva si n-am facut decat sa-i dau drumul in asteptarea alteia, iar acum ma fortez sa-mi gasesc un hobby. Patetic, what a waiste! Cati or face asa? Macar pot sa ma-nfrupt din Caragiale.
Daca ne aruncam un ochi spre clasa politica in valtoarea campaniei merge la fix: "Tradare sa fie, dar sa stim si noi!"
Dar se pare ca poftele mi s-au mutat pe alte teritorii, care mai greu, care mai usor, care mai imposibil de satisfacut. Mi-e pofta de Caragiale, imi tanjeste sufletul dupa o schita sau o piesa, la fel cum mi se umple gura de apa, gandidu-ma la sucul de portocale. Am certitudinea revigorarii si binedispozitiei. Il vreau in orice forma: la teatru, felii, in citate, muscat direct din el dar il prefer stors de mine, chicotind la fiecare doua randuri si rererecitind pasaje intregi.
Mai mi-e pofta de pasiuni as I used to. Banuiesc ca e doar un avantaj al tineretii, al pubertaii sau al oamenilor care nu lasa sa le scape obiectul pasiunii. Pasiunea cu care investeam tot ce aveam, de la nopti smulse din bratele caldute ale plapumii si ale intunericului la petreceri sacrificate ca sa mai imi las mintea sa umble aiurea prin coduri in diferite limbaje si algoritmi intortocheati pe care aveam impresia ca i-am gasit eu si eram dezamagita ca fusesera altii mai destepti, care-si si trantisera numele pe ei, folosind conventii invatate pe de rost pentru notarea si implementarea lor.
Mi-e pofta sa fiu indragostita in asa hal incat sa nu mai pot articula cuvinte, sa-mi stea inima chircita de emotie si dor, sa visez perpetuu cu ochii deschisi, sa imi imaginez neverosimilul si sa nu am in veci ocazia sa se intample.
Pana mea, am avut atatea ocazii sa ma agat de ceva si n-am facut decat sa-i dau drumul in asteptarea alteia, iar acum ma fortez sa-mi gasesc un hobby. Patetic, what a waiste! Cati or face asa? Macar pot sa ma-nfrupt din Caragiale.
Daca ne aruncam un ochi spre clasa politica in valtoarea campaniei merge la fix: "Tradare sa fie, dar sa stim si noi!"
vineri, 13 noiembrie 2009
Friday 13 - WTF
Lately , there is a continuously Friday 13. But dizzy as I am I get happy every morning to find myself still alive. If only I could stay happy with this thought and ignore the rest of the facts.
How would you feel to find the electricity cut off, when you come back home after a loooong day? And this lasts for 3 days at least! The washing machine is stuck with water and laundry inside, the refrigerator is stinking, the heating system not working, the dark is thicker than my muddy mind. And the fault is "in my garden" - I haven't payed all the bills (randomly, there was one from January, one from May, two from July and August and the last month) - I haven't count how many bills got in the post box, I haven't checked the sold on each bill. I probably just counted on summons few days before really having it cut off - in case it happened, and it did.
I rely to much on the System, on the systems, on whatever.
I don't have a wedding dress, I don't feel like searching for one anymore, I don't feel like working, I don't feel like talking. I have no invitations, no wedding shoes, no wedding plans anymore. Argued with way too many persons around me, mainly relatives, feeling depressed and fat and lifeless.
that's just a poor way of stopping my pathetic tears and anger
How would you feel to find the electricity cut off, when you come back home after a loooong day? And this lasts for 3 days at least! The washing machine is stuck with water and laundry inside, the refrigerator is stinking, the heating system not working, the dark is thicker than my muddy mind. And the fault is "in my garden" - I haven't payed all the bills (randomly, there was one from January, one from May, two from July and August and the last month) - I haven't count how many bills got in the post box, I haven't checked the sold on each bill. I probably just counted on summons few days before really having it cut off - in case it happened, and it did.
I rely to much on the System, on the systems, on whatever.
I don't have a wedding dress, I don't feel like searching for one anymore, I don't feel like working, I don't feel like talking. I have no invitations, no wedding shoes, no wedding plans anymore. Argued with way too many persons around me, mainly relatives, feeling depressed and fat and lifeless.
that's just a poor way of stopping my pathetic tears and anger
marți, 10 noiembrie 2009
miercuri, 4 noiembrie 2009
Princess is getting married
Nu e cine stie ce noutate, dar o venit si vremea mea sa povestesc de-ale nuntii.
N-am de gand sa va zic cum mirosea de bine a glazura de martipan la laboratorul de prajituri, nici cum am incercat sa negociez pe ici pe colo si nu mi-a iesit. O sa vad povestesc o latura de ce e bine sa ai si o experienta ca asta in viata. Sa vezi reactii.
Mersei sa mai probez o rochie. Adica m-a mancat pentru ca tehnic vorbind deja ma decisesem pentru o a
lta. (cum adica tehnic????). Rochia - frumooooasa, eu - frumooooaasa, eu+rochia= o minunatie. Imi scotea in evidenta fundu si tzatzele si imi ascundea inaltimea (naravul nu cred). Ce mai mi s-a parut mie ca o sa se potriveasca cu fata de masa de la restaurant. Puii meii, da era cam scumpa. I-am si zis vanzatoarei: "Mai scot din meniul invitatilor!" Cand a auzit femeia vorbele astea instant i s-a topit acreala de pe fata.
Acuma eu n-aveam cu sa fiu hotarata ca eram in zilele mele bune, singura, intr-o oglinda si lumina care ma avantajau, vazuta dintr-un singur unghi, poze n-aveam voie sa fac, ca la Agnes Toma nu te lasa(despre aceasta casa de moda este vorba).
Dat fiindca eram cu rochia abia probata si lipita de suflet am zis la toti ca e cam faina, dar cam scumpa. Si toata lumea ducea discutia mai departe cu cat face, iar eu nu tineam pe nimeni in sah si tranteam cu pretul.
Reactia no1 si cronologic si ca urma lasata pe materia mea cenusie, zice bunicul lui Bogdan, la vreo cinci minute de se incheiase subiectul: "Costa cat un Ceragem." Noi ne-am prins instant despre ce era vorba, ca stiam cat costa Ceragemul - cat rochia. Ceragem e un aparat de tereapie prin caldura si unde de nu stiu care, iar bunicul lui pui merge aproape zilnic si sta la coada sa-l foloseasca pentru ca el nu-si permite sa-si cumpere. "Sa-mi f.t una!" si intoarse capul spre perete, apoi isi arunca privirea a batjocura-n sus. Asa a facut unchi-meu. Imi sun prietena sa-i povestesc si ce-mi aud urechile: "Pai daca-i vazut pretul ce-ai mai pus-o pe tine?" pam pam pam pam
Nu ma las cu una cu doua si vreau sa vad licaririle de admiratie a oamenilor din jurul meu, drept care le convoc pe nasa si pe mama sa mergem sa mai probeze fata o data rochia. Nasa era cam speriata de preturile de prin magazin - in special de voaluri (n-o condamn) si mama zice pe la sfarsit "da' eu ma gandeam si vroiam alba" "Na, bine, cand te-oi marita sa-ti iei alba", i-am zis.
N-am de gand sa va zic cum mirosea de bine a glazura de martipan la laboratorul de prajituri, nici cum am incercat sa negociez pe ici pe colo si nu mi-a iesit. O sa vad povestesc o latura de ce e bine sa ai si o experienta ca asta in viata. Sa vezi reactii.
Mersei sa mai probez o rochie. Adica m-a mancat pentru ca tehnic vorbind deja ma decisesem pentru o a
lta. (cum adica tehnic????). Rochia - frumooooasa, eu - frumooooaasa, eu+rochia= o minunatie. Imi scotea in evidenta fundu si tzatzele si imi ascundea inaltimea (naravul nu cred). Ce mai mi s-a parut mie ca o sa se potriveasca cu fata de masa de la restaurant. Puii meii, da era cam scumpa. I-am si zis vanzatoarei: "Mai scot din meniul invitatilor!" Cand a auzit femeia vorbele astea instant i s-a topit acreala de pe fata.
Acuma eu n-aveam cu sa fiu hotarata ca eram in zilele mele bune, singura, intr-o oglinda si lumina care ma avantajau, vazuta dintr-un singur unghi, poze n-aveam voie sa fac, ca la Agnes Toma nu te lasa(despre aceasta casa de moda este vorba).
Dat fiindca eram cu rochia abia probata si lipita de suflet am zis la toti ca e cam faina, dar cam scumpa. Si toata lumea ducea discutia mai departe cu cat face, iar eu nu tineam pe nimeni in sah si tranteam cu pretul.
Reactia no1 si cronologic si ca urma lasata pe materia mea cenusie, zice bunicul lui Bogdan, la vreo cinci minute de se incheiase subiectul: "Costa cat un Ceragem." Noi ne-am prins instant despre ce era vorba, ca stiam cat costa Ceragemul - cat rochia. Ceragem e un aparat de tereapie prin caldura si unde de nu stiu care, iar bunicul lui pui merge aproape zilnic si sta la coada sa-l foloseasca pentru ca el nu-si permite sa-si cumpere. "Sa-mi f.t una!" si intoarse capul spre perete, apoi isi arunca privirea a batjocura-n sus. Asa a facut unchi-meu. Imi sun prietena sa-i povestesc si ce-mi aud urechile: "Pai daca-i vazut pretul ce-ai mai pus-o pe tine?" pam pam pam pam
Nu ma las cu una cu doua si vreau sa vad licaririle de admiratie a oamenilor din jurul meu, drept care le convoc pe nasa si pe mama sa mergem sa mai probeze fata o data rochia. Nasa era cam speriata de preturile de prin magazin - in special de voaluri (n-o condamn) si mama zice pe la sfarsit "da' eu ma gandeam si vroiam alba" "Na, bine, cand te-oi marita sa-ti iei alba", i-am zis.
joi, 29 octombrie 2009
Getting Older
Domn’le, daca-mi zicea cineva acum trei ani – sa zicem – ca o sa ma schimb in halul asta – si nu in bine, as fi zis ca-i rau intentionat, frustrat, invidios. Nu ma consider(am) aeriana, desi dansam de rupeam pamantul si ma distram poate mai bine decat toti la un loc, beam numai apa si stiam tot timpul ce se-ntampla. Eeec, numai e cazul. In ultimile saptamani am ciocnit masina (de alta), am spart lucruri, am cumparat bilete de la patisserie(pe asta o stiti), am sunat alte persoane decat cele pe care intentionam, era sa dau foc la casa, am sters registri de windows fara sa vreau(asta se-ntampla fix cand eram f atenta sa nu sterg ce nu trebuie sip ac, i-am dat cu delete-ul), m-am ars. Dintre toate cel mai tare imi place cand raman pironita cu privirea pe vanzatoare, care, saraca, mi-a dat rest, mi-a dat bon , produse, da’ eu tot mai stau acolo. Ea isi vede de treaba, eu tot acolo, astept. “Gata” mi se adreseaza timida. EU:“AA, da, normal ca gata.”
Iar per total sunt hiper ineficienta, din fericire nu in comparatie cu ceilalti ci cu felul in care obisnuiam sa fiu.
Cat e gluma-I panorama, dar cred ca o sa incep tratament ceva, if this is what it takes sa nu omor lumea in jurul meu. La o adica mai bine ma otravesc eu, no?
Iar per total sunt hiper ineficienta, din fericire nu in comparatie cu ceilalti ci cu felul in care obisnuiam sa fiu.
Cat e gluma-I panorama, dar cred ca o sa incep tratament ceva, if this is what it takes sa nu omor lumea in jurul meu. La o adica mai bine ma otravesc eu, no?
luni, 26 octombrie 2009
Pisici
Iti iei portia de dragoste la mijlocul saptamanii. Te zbati intre asternuturi, sufli greu, gemi... Catre sfarsit in loc de geamat suprem faci ca o mâţă călcată pe coadă.
Ai o scuza, la cat de rar se-ntampla ai uitat si ce limba se vorbeste-n-intimitate.
Sau te-oi fi inspirand de-aici:
Ai o scuza, la cat de rar se-ntampla ai uitat si ce limba se vorbeste-n-intimitate.
Sau te-oi fi inspirand de-aici:
My life is full of garbage
And I am not only metaphorically speaking. Now let's see what makes me say that. I go to the cafeteria, to the supermarket, to the store in the corner. What do I receive every time? Receeeepits, two of them every time (I pay with my card). On the street I am given flyers, every few steps(while in the center). In the postbox is full of papers: reminder for paying the bank, advertising for the back, the other bank, the phone bill, the methane bill, the other phone bill aaaand so far and so on, but no fucking letter. A letter that sounds like
"Dear Mihaela, I hope this line finds you well... "
No, nothing like this, only bullshit.
I make more garbage than I eat, than I listen, than I use the actual stuff. When one gets a pack of sweets, there's a bag, with small packages, pack each in it's own bag and with a cardboard.
Should there be said anything about the other kind of trash? trashy music? Trashy discussions on radio? thank God I have no TV.
And the water at the sink is nasty, my boots get dirty as soon as I get out the block's door.
"Dear Mihaela, I hope this line finds you well... "
No, nothing like this, only bullshit.
I make more garbage than I eat, than I listen, than I use the actual stuff. When one gets a pack of sweets, there's a bag, with small packages, pack each in it's own bag and with a cardboard.
Should there be said anything about the other kind of trash? trashy music? Trashy discussions on radio? thank God I have no TV.
And the water at the sink is nasty, my boots get dirty as soon as I get out the block's door.
miercuri, 21 octombrie 2009
I would never like to win the lottery
Exactly the way I wouldn't like to have the "chance" of being hit by a truck.
Lately a hell out of stupid, yet dangerous things happened to me. Some of them were childish, some of them were normal but to not be injured at the end it was luck.
No broken car, no broken leg, no piped ass, this is my lottery, I am thankful to win this one over and over again. Since the odds are bigger to get hurt than to win the pot, I am happy enough just to stay safe.
Lately a hell out of stupid, yet dangerous things happened to me. Some of them were childish, some of them were normal but to not be injured at the end it was luck.
No broken car, no broken leg, no piped ass, this is my lottery, I am thankful to win this one over and over again. Since the odds are bigger to get hurt than to win the pot, I am happy enough just to stay safe.
marți, 20 octombrie 2009
Random Thoughts on Political and Social Context
All right. So I've been told. You're going to have wedding the moment the crisis is the worst. Could it be worse?
What's this crisis comparing to everything it happened in history? Now, there's no war, Romania has been in a continuous transition, before '89 it has been in a continuous darkness, I can hardly believe this is a thing to matter. Personally I doubt that after 40 year, when I have grand children (if I am still to live) I would make such a great deal out of this times. Actually I will, but it will be related to the wedding, to the friends, parties, job, but not to the crisis, nor to the government. I do not decline the importance they have concerning the global chain of political and social events, but there's more than that. I am a fish that goes deeper in the water when the storm is coming, we all are.
As long as I can drink my beer, listen the songs I like, meet the people I love, bury my deads and help the suffering ones they can do whatever. Fuck you, play you political games and die of prostate problems, I don't care, get your money for the big houses covered in mud, surrounded by dogs, with no infrastructure, be the leaders of this pathetic country. Go on! What's the best you can do? You have the opportunity to be useful and you're worthless. People will go their way, you go to hell. If only you had good intentions, if only you wouldn't be so weak and easy to bribe.
People will still marry and make kinds and die and cry and get sick and laugh and cry while stupid leaders destroy what is built already. I can watch news or I can meet the girls for a coffee and talk about dildos.
What's this crisis comparing to everything it happened in history? Now, there's no war, Romania has been in a continuous transition, before '89 it has been in a continuous darkness, I can hardly believe this is a thing to matter. Personally I doubt that after 40 year, when I have grand children (if I am still to live) I would make such a great deal out of this times. Actually I will, but it will be related to the wedding, to the friends, parties, job, but not to the crisis, nor to the government. I do not decline the importance they have concerning the global chain of political and social events, but there's more than that. I am a fish that goes deeper in the water when the storm is coming, we all are.
As long as I can drink my beer, listen the songs I like, meet the people I love, bury my deads and help the suffering ones they can do whatever. Fuck you, play you political games and die of prostate problems, I don't care, get your money for the big houses covered in mud, surrounded by dogs, with no infrastructure, be the leaders of this pathetic country. Go on! What's the best you can do? You have the opportunity to be useful and you're worthless. People will go their way, you go to hell. If only you had good intentions, if only you wouldn't be so weak and easy to bribe.
People will still marry and make kinds and die and cry and get sick and laugh and cry while stupid leaders destroy what is built already. I can watch news or I can meet the girls for a coffee and talk about dildos.
vineri, 16 octombrie 2009
Ura si la GARA
Cred ca nu stiam cum sa imi petrec cateva ore din viata si am incercat si altceva.
M-am indreptat hotarata catre Stefan cel Mare, am vazut ca traficul e f bun, am zis: "Hai la Gara!" Fac vreo 25 de minute sa zicem pana ies din pasaj la Victoriei si acolo, stanga cu chiu cu vai. Apoi STOP! nu m-am miscat 1 cm timp de 15 minute, in urmatoarele 30 de minute mai fac 20 de metri, timp in care intru si intr-o masinutza. Iese nenea se uita la masinutza (lui), ma-ntreaba daca-s cu capu'. Eu dau din umeri si zic "Sorry". Pleaca nervos, un taximetrist imi face semn sa nu-mi fac griji, eu ma uit urat si la el, dupa cateva secunde incep sa plang de draci.
In dreapta vad loc de parcare, dupa 5 minute, mai merg 1 metru, mai vad un loc de parcare. Ce-mi zic eu, hai sa parcam. Am parcat am lasat masina acolo, dupa o ora de stat in trafic si nerezolvat treaba, m-am intors la munca cum am venit, adica nu cum am venit, cu metroul si tramvaiul, cu alte cuvinte m-am dus bou si-am venit vaca. La metrou insistam sa-mi iau bilet de calatorie de la patiserie.
Iar acum imi fac griji sa nu fi parcat in fata unui gang sa fi blocat oamenii :(
Noi sa fim sanatosi.
Am uitat sa zic ca ploua.
Long story short for the english version:
I went to the main station, but I got stucked in the traffic for an hour or so, I barely move. Even so I had enough time to bump another car. Eventually I decide to park my Cee'd and to take the subway back to the office. This can be a way of spending your life. NOOOT
M-am indreptat hotarata catre Stefan cel Mare, am vazut ca traficul e f bun, am zis: "Hai la Gara!" Fac vreo 25 de minute sa zicem pana ies din pasaj la Victoriei si acolo, stanga cu chiu cu vai. Apoi STOP! nu m-am miscat 1 cm timp de 15 minute, in urmatoarele 30 de minute mai fac 20 de metri, timp in care intru si intr-o masinutza. Iese nenea se uita la masinutza (lui), ma-ntreaba daca-s cu capu'. Eu dau din umeri si zic "Sorry". Pleaca nervos, un taximetrist imi face semn sa nu-mi fac griji, eu ma uit urat si la el, dupa cateva secunde incep sa plang de draci.
In dreapta vad loc de parcare, dupa 5 minute, mai merg 1 metru, mai vad un loc de parcare. Ce-mi zic eu, hai sa parcam. Am parcat am lasat masina acolo, dupa o ora de stat in trafic si nerezolvat treaba, m-am intors la munca cum am venit, adica nu cum am venit, cu metroul si tramvaiul, cu alte cuvinte m-am dus bou si-am venit vaca. La metrou insistam sa-mi iau bilet de calatorie de la patiserie.
Iar acum imi fac griji sa nu fi parcat in fata unui gang sa fi blocat oamenii :(
Noi sa fim sanatosi.
Am uitat sa zic ca ploua.
Long story short for the english version:
I went to the main station, but I got stucked in the traffic for an hour or so, I barely move. Even so I had enough time to bump another car. Eventually I decide to park my Cee'd and to take the subway back to the office. This can be a way of spending your life. NOOOT
Children
There's a long debate about being a parent, having children, having a bunch of children, having only one child, adopting children.
What is really important when it comes about them, about lives. new lives, that depend not only on parents, but on the whole society?
You tell me!
What is really important when it comes about them, about lives. new lives, that depend not only on parents, but on the whole society?
You tell me!
marți, 13 octombrie 2009
Vaya Con Dios
I went to this Vaya con Dios concert in Bucharest. One could observe that the woman can't sing as she used to, but, considering that it's the band I like most I still found it very nice. The instrumentalists did a great job as expected, the songs are the ones you probably know - GREAT songs.
She underlined that Johnny Johnny(that's not how it's called) is a romanian song ("Sanie cu zurgalai") and the lyrics I would say are from "Ionel, Ionelule .."
The songs from bis "did all the money".
One of them was "Na, na, na" and the other one:
My favorite song was not played during the concert, so I'm listening it here:
Have a great day and listen great music! VAYA CON DIOS!
She underlined that Johnny Johnny(that's not how it's called) is a romanian song ("Sanie cu zurgalai") and the lyrics I would say are from "Ionel, Ionelule .."
The songs from bis "did all the money".
One of them was "Na, na, na" and the other one:
My favorite song was not played during the concert, so I'm listening it here:
Have a great day and listen great music! VAYA CON DIOS!
Petrecere de buralacie
Fusei cu fetele la o petrecere de burlacie. Ne-am distrat de nu ne mai puteam tine pe picioare dimineatza, suc de mere nu mai beau in viata mea.
Am fost intr-un club unde se canta live de catre o formatie faina (as zice eu). Noi, fetele, am dansat toata noaptea si am baut vodca cu suc de mere (de unde si durerea de cap). Au fost si multi baieti care stateau in jurul nostru ca mustele si te sacaiau exact ca ele.
Cu fetele e mai bine sa petreci ca nu tre sa le tii in brate si nici nu se umplu de transpiratie cand danseaza si nici bancuri porcoase nu-ti trantesc in ureche.
Cu baietii de pe-colo m-am cam certat, era sa sar si la bataie, ca nu ne mai lasau in pace. Intr-un final au fugit ei, o parte din ei. Care final unul imi zice: "Auzi, esti cam tzarancuta! N-ar trebui sa te lase in cluburi." Mai baiete, as zice ca ai dreptate, da' tot i-am tras vreo doua.
Am fost intr-un club unde se canta live de catre o formatie faina (as zice eu). Noi, fetele, am dansat toata noaptea si am baut vodca cu suc de mere (de unde si durerea de cap). Au fost si multi baieti care stateau in jurul nostru ca mustele si te sacaiau exact ca ele.
Cu fetele e mai bine sa petreci ca nu tre sa le tii in brate si nici nu se umplu de transpiratie cand danseaza si nici bancuri porcoase nu-ti trantesc in ureche.
Cu baietii de pe-colo m-am cam certat, era sa sar si la bataie, ca nu ne mai lasau in pace. Intr-un final au fugit ei, o parte din ei. Care final unul imi zice: "Auzi, esti cam tzarancuta! N-ar trebui sa te lase in cluburi." Mai baiete, as zice ca ai dreptate, da' tot i-am tras vreo doua.
vineri, 9 octombrie 2009
Reclame
Stiti noua reclama la Orange? Cu un delfin, un fluture si o veverita?
Nu stiu daca e relevant, dar eu vreau un abonament veverita, ei sustin ca e pantera. Dracu s-o ia, daca ei zic ca-i pantera pantera sa fie, trecem cu vederea, dar fluturele ala care arata ca un penis cu aripi nu are nici o scuza.
Judge for yourself!
O imagine mai mare vedeti pe site-ul Orange.
In ce priveste reclama asta am zice ca e rodul unei imaginatii deformate si pana la urma e inofensiva. Copiii sa nu creada ca asa orange arata o pantera, cum credeam eu ca banalele sunt negre(nu vazusem nici una inainte de '89. Imi desenase vecinul, dar cu creionul si n-o mai colorase).
Da reclama la nu's ce terminata de banca, o stiti? Aia cu "da,vezi bine!" Si e o batrana care se uita in cos si vede numai bancnote de 50 de lei si 100 de lei. Primesti 10 lei pentru fiecare persoana pe care o aduci la noi. Puii mei, ca sa scoti ceva bani, 2000 de lei sa zicem, trebe sa aduni 200 de persoane. 200 de oameni interesati de pensie la raiffesen, nici daca-i dezgropi nu aduni atatia. Unde mai pui ca in spate profiturile sunt imense, comisioanele sunt de cel puin 70, 80 de lei, dar ei dau 10 lei la batranei si alti fraierei sa le aduca un clilent nou - uf!. Mai usor te-ai duce la fiecare sa le zici, dati-mi 10 lei si nu va mai bat la cap cu nici o banca nimic. O fi ea criza dar sa pui 6 metri patrati de reclama in locatii centrale cu nesimtirea asta!!!!!!
Mai sunt si reclame bune, cum ar fi asta
E de la Noaptea Devoratorilor de Publicitate unde a fost cam aglomerat pana la miezul noptii, a cantat Vama(no comment), a fost stand-up in sensul ca s-a stat in picioare, Stand-up comedy, cum m-as fi asteptat n-a fost, iar reclamele au fost foarte tari. In proportie de 70% mi-au placut mult de tot.
Gasiti intr-o mie de locuri cum si ce s-a intamplat acolo (e.g. Metropotam)
Concluzia: mi-au placut reclamele tare de tot, organizarea a fost varza si alta data nu mai merg.
Campania noi vrem RESPECT, mi-a atras atentia.
REALITATEA.NET - Actorul Victor Rebengiuc susţine campania " Noi vrem respect" - VEZI MAKING OFF
Da, cam asta vreau si in materie de reclame, oferte etc - RESPECT. Cum poti sa iti imaginezi ca oferind 10 lei inmultesti numarul de clienti si o sa ai profit pana la cer (numai intretinerea unui amarat de card pe 3 luni cred ca este 10 lei la mine).
NO MORE COMMENTS :( .
Nu stiu daca e relevant, dar eu vreau un abonament veverita, ei sustin ca e pantera. Dracu s-o ia, daca ei zic ca-i pantera pantera sa fie, trecem cu vederea, dar fluturele ala care arata ca un penis cu aripi nu are nici o scuza.
Judge for yourself!
O imagine mai mare vedeti pe site-ul Orange.
In ce priveste reclama asta am zice ca e rodul unei imaginatii deformate si pana la urma e inofensiva. Copiii sa nu creada ca asa orange arata o pantera, cum credeam eu ca banalele sunt negre(nu vazusem nici una inainte de '89. Imi desenase vecinul, dar cu creionul si n-o mai colorase).
Da reclama la nu's ce terminata de banca, o stiti? Aia cu "da,vezi bine!" Si e o batrana care se uita in cos si vede numai bancnote de 50 de lei si 100 de lei. Primesti 10 lei pentru fiecare persoana pe care o aduci la noi. Puii mei, ca sa scoti ceva bani, 2000 de lei sa zicem, trebe sa aduni 200 de persoane. 200 de oameni interesati de pensie la raiffesen, nici daca-i dezgropi nu aduni atatia. Unde mai pui ca in spate profiturile sunt imense, comisioanele sunt de cel puin 70, 80 de lei, dar ei dau 10 lei la batranei si alti fraierei sa le aduca un clilent nou - uf!. Mai usor te-ai duce la fiecare sa le zici, dati-mi 10 lei si nu va mai bat la cap cu nici o banca nimic. O fi ea criza dar sa pui 6 metri patrati de reclama in locatii centrale cu nesimtirea asta!!!!!!
Mai sunt si reclame bune, cum ar fi asta
E de la Noaptea Devoratorilor de Publicitate unde a fost cam aglomerat pana la miezul noptii, a cantat Vama(no comment), a fost stand-up in sensul ca s-a stat in picioare, Stand-up comedy, cum m-as fi asteptat n-a fost, iar reclamele au fost foarte tari. In proportie de 70% mi-au placut mult de tot.
Gasiti intr-o mie de locuri cum si ce s-a intamplat acolo (e.g. Metropotam)
Concluzia: mi-au placut reclamele tare de tot, organizarea a fost varza si alta data nu mai merg.
Campania noi vrem RESPECT, mi-a atras atentia.
REALITATEA.NET - Actorul Victor Rebengiuc susţine campania " Noi vrem respect" - VEZI MAKING OFF
Da, cam asta vreau si in materie de reclame, oferte etc - RESPECT. Cum poti sa iti imaginezi ca oferind 10 lei inmultesti numarul de clienti si o sa ai profit pana la cer (numai intretinerea unui amarat de card pe 3 luni cred ca este 10 lei la mine).
NO MORE COMMENTS :( .
miercuri, 7 octombrie 2009
Mi-s programator
Sunt in metroul ala vechi, vai steaua lui, care da din fund dintr-o parte in alta cand inainteaza hotarat pe sine, printre peretii seci. Doua tipe care se tot invitasera una pe alta sa shada pe locul eliberat (loc pe care stau eu acu) duc o conversatie chinuita. "Si tu ce faci?" "La munca?" "A tot la munca?!?!" "Daa. Sunt programator!" Aici nu stiu cum sa fac sa redau mandria din glasul fetei. "Programator mi-s". Adica te uiti tu la mine asa ca-s la fel (de proasta) ca tine si arat bine (avea, nene niste tzate) dar is mai desteapta. Cealalta ca sa nu lase dicutia si penibilul in aer zice "Aaa, serios?!??" "Da, pai daca am terminat info ce era sa fac?!" Aici interveni modestia, eu o zic de obicei pe aia cu: "Daca altceva nu stiu sa fac."
Nu-mi dau seama daca baietii programatori tot asa mult self istiim au datorita meseriei (bratara de aur).
Ziceti-mi voi si dati-mi si una cand simtiti ca dau sa ma laud cu functia mea de PROGRAMATOR.
Nu-mi dau seama daca baietii programatori tot asa mult self istiim au datorita meseriei (bratara de aur).
Ziceti-mi voi si dati-mi si una cand simtiti ca dau sa ma laud cu functia mea de PROGRAMATOR.
joi, 1 octombrie 2009
Ma scuzati!
Se pare ca lumea n-a-nteles. Pestisorul ala nu-si face treaba de nici o culoare.
Baaaai, aia cu schimbatul masinilor in bicleta era FIGURATIV. Ziceam sa va dati jos din masina, cu burtile, cheliile, ghiuluirile, cu plozii vostri cu tot. Luati un pic manelele la pedala sau rock boc sau gherila sau muzica clasica sau Macarena sau ce mai ingerati auditiv (da, ma, nene, Macarena asculta una - cu geamul lasat jos, cu Macarena tare, m-ar fi socat mai putin dac-asculta manele, de fapt nu m-ar fi socat deloc). Sa va atasati si-un dinam la bicicleta sa mai luminati pe ici pe colo, ca existenta voastra lumineaza prea putini pe altii. E o bezna pe strazi de la toate mintile crete, umbrite de carcase de masina.
Fetili cu paru-n ochi, plimbati oja pe coarnele la bicicleta, e mai usor sa asortezi zilnic bicicleta decat masina. Asa tinere, e pacat sa nu dati din fundul ala viitor celulitic si viitor dus la sala si-impachetat cu prafango = momentan corporatist.
Frate, se-aude mai bine din goana bicletei o-njuratura. Macar ca poti sari imediat la el, n-are geamuri, n-are nic', ii dai doua de-i sare lantu' si il faci sa mearga pe langa ghidon tot drumu' pan' la el, in Militari.
Acuma, e liber in Bucuresti numai de ziua francofoniei si duminica dimineata. Cum ar fi sa fie aglomerat numai cand ploua (na, ca nu v-am luat masina de tot firatiaidracu').
Daca va motiveaza sa va cocotati in varf de sa si sa defilati mandri pe-ale Bucurestiului plaiuri, luati-o personal, daca nu, n-are rost. Ar fi pacat sa zic ca eu nu fac parte din nicio categorie insinuata mai sus.
Baaaai, aia cu schimbatul masinilor in bicleta era FIGURATIV. Ziceam sa va dati jos din masina, cu burtile, cheliile, ghiuluirile, cu plozii vostri cu tot. Luati un pic manelele la pedala sau rock boc sau gherila sau muzica clasica sau Macarena sau ce mai ingerati auditiv (da, ma, nene, Macarena asculta una - cu geamul lasat jos, cu Macarena tare, m-ar fi socat mai putin dac-asculta manele, de fapt nu m-ar fi socat deloc). Sa va atasati si-un dinam la bicicleta sa mai luminati pe ici pe colo, ca existenta voastra lumineaza prea putini pe altii. E o bezna pe strazi de la toate mintile crete, umbrite de carcase de masina.
Fetili cu paru-n ochi, plimbati oja pe coarnele la bicicleta, e mai usor sa asortezi zilnic bicicleta decat masina. Asa tinere, e pacat sa nu dati din fundul ala viitor celulitic si viitor dus la sala si-impachetat cu prafango = momentan corporatist.
Frate, se-aude mai bine din goana bicletei o-njuratura. Macar ca poti sari imediat la el, n-are geamuri, n-are nic', ii dai doua de-i sare lantu' si il faci sa mearga pe langa ghidon tot drumu' pan' la el, in Militari.
Acuma, e liber in Bucuresti numai de ziua francofoniei si duminica dimineata. Cum ar fi sa fie aglomerat numai cand ploua (na, ca nu v-am luat masina de tot firatiaidracu').
Daca va motiveaza sa va cocotati in varf de sa si sa defilati mandri pe-ale Bucurestiului plaiuri, luati-o personal, daca nu, n-are rost. Ar fi pacat sa zic ca eu nu fac parte din nicio categorie insinuata mai sus.
miercuri, 30 septembrie 2009
Robot living
In fiecare zi, cel putin o data, il vad pe robotul ala de la nod32(sorry daca-i advertising), mandru, imperturbabil, fara mimica, perfect, rece. Incep sa prind pasiune, ma incearca un sentiment de regret cand vine vremea sa dau prima fereastra peste el.
Cand se initializeaza aplicatiile stau si ma uit hipnotizata la el, cu o dorinta nedefinta-n gat si il astept sa iasa de-aclo, sa prinda viata sa ma ia de mana si sa-mi arate el cum se traieste. Nu cum traiesc eu: dejun, birou, pranz, birou, acasa, somn, dejun, birou, pranz, birou, acasa, somn, dejun, birou, pranz, birou, acasa, somn, dejun, weekend, dejun, birou, pranz, birou, acasa, somn, dejun... cu munca, colegi, glume, bloguri, idei, vise, vaicareli presarate de-a lungul zilelor.
Cand se initializeaza aplicatiile stau si ma uit hipnotizata la el, cu o dorinta nedefinta-n gat si il astept sa iasa de-aclo, sa prinda viata sa ma ia de mana si sa-mi arate el cum se traieste. Nu cum traiesc eu: dejun, birou, pranz, birou, acasa, somn, dejun, birou, pranz, birou, acasa, somn, dejun, birou, pranz, birou, acasa, somn, dejun, weekend, dejun, birou, pranz, birou, acasa, somn, dejun... cu munca, colegi, glume, bloguri, idei, vise, vaicareli presarate de-a lungul zilelor.
MESSENGER
Ascult muzică, in sfârşit bună, la un radio nemţesc ce mi s-a lipit de suflet pe vremea pe care o petrecui în "Nemţia".
Şi începe să curgă cu sunete stresante , plic, plic, plic sau cloc, cloc, cloc, cum vreţi voi. Îmi scrie pe messenger o colegă, câte un cuvânt, maxim două pe rând. La fiecare secundă cloc... cloc ... cloc.
Ştiu, să-l scot! Dar e ăla integrat în mail şi habar n-am cum. Am mai stat off line multă vreme, dar nu face bine vieţii mele sociale.
Dacă mai aud o dată cloc, ma omor!
Şi începe să curgă cu sunete stresante , plic, plic, plic sau cloc, cloc, cloc, cum vreţi voi. Îmi scrie pe messenger o colegă, câte un cuvânt, maxim două pe rând. La fiecare secundă cloc... cloc ... cloc.
Ştiu, să-l scot! Dar e ăla integrat în mail şi habar n-am cum. Am mai stat off line multă vreme, dar nu face bine vieţii mele sociale.
Dacă mai aud o dată cloc, ma omor!
marți, 29 septembrie 2009
Dorinta arzatoare
HELP!
Stiu o gramada de bancuri cu pestisorul de aur si dorinte prost intelese, asa ca daca mi s-ar oferi asa ocazie mi-ar fi frica sa formulez vreo cerere. Totusi imi doresc mult ca masinile din Bucuresti sa se transforme in biciclete, sa ramana transportul in comun si masinile de carat ce nu se poate cara cu bicicleta.
Sunt si aspecte negative pe care le implica dorinta mea? Cat de negative?
Numa' alea pozitive imi vin in minte:
Am fi frumosi, sanatosi, veseli, sexy, optimisti, sociabili.
Praful ar fi mai putini ridicat, cainii n-ar mai fi asa suparati.
Copiii ar avea locuri de joaca, n-am mai sta juma' de ora sa cautam parcare.
Stiu o gramada de bancuri cu pestisorul de aur si dorinte prost intelese, asa ca daca mi s-ar oferi asa ocazie mi-ar fi frica sa formulez vreo cerere. Totusi imi doresc mult ca masinile din Bucuresti sa se transforme in biciclete, sa ramana transportul in comun si masinile de carat ce nu se poate cara cu bicicleta.
Sunt si aspecte negative pe care le implica dorinta mea? Cat de negative?
Numa' alea pozitive imi vin in minte:
Am fi frumosi, sanatosi, veseli, sexy, optimisti, sociabili.
Praful ar fi mai putini ridicat, cainii n-ar mai fi asa suparati.
Copiii ar avea locuri de joaca, n-am mai sta juma' de ora sa cautam parcare.
duminică, 27 septembrie 2009
Stanci
Am urcat si-am coborat si-am urcat iara, prin prundis, printre artari, ciuperci, muschi, brazi, peste parau, abrupt, lin, iar abrupt, printre jnepeni in gol alpin, printre doua stanci, care lasau doar un drum ingust.
Dintr-una dintre stanci, pe partea ferita de soara, siroia apa din stanca, facand-o umeda si imbietoare. Mie imi era sete si imi imaginam gustul de piatra imbibat cu apa. Mi-as fi lipit buzele uscate de peretele impunator si as fi asteptat secunde intregi sa prind farame ude, mi-as fi lasat limba sa simta formele pietrei si apoi mi-as fi apasat palmele si obrazul de el, aplecandu-ma cu toata greutatea corpului obosit ca dupa o seara plina de pasiune.
Intimitatea noastra era invadata de prietenii cu care venisem. Tanjesc sa ma intorc singura pe culme, sa ma ascund intre stanci ca sa sorb aerul umed cu miros de muschi si afine. Promis to come back, love, desi stiu ca o sa ma inseli cu toti drumetii si o sa li te oferi tuturor in acelasi chip.
Dintr-una dintre stanci, pe partea ferita de soara, siroia apa din stanca, facand-o umeda si imbietoare. Mie imi era sete si imi imaginam gustul de piatra imbibat cu apa. Mi-as fi lipit buzele uscate de peretele impunator si as fi asteptat secunde intregi sa prind farame ude, mi-as fi lasat limba sa simta formele pietrei si apoi mi-as fi apasat palmele si obrazul de el, aplecandu-ma cu toata greutatea corpului obosit ca dupa o seara plina de pasiune.
Intimitatea noastra era invadata de prietenii cu care venisem. Tanjesc sa ma intorc singura pe culme, sa ma ascund intre stanci ca sa sorb aerul umed cu miros de muschi si afine. Promis to come back, love, desi stiu ca o sa ma inseli cu toti drumetii si o sa li te oferi tuturor in acelasi chip.
sâmbătă, 26 septembrie 2009
Iubire platonica
"Iubire platonica", am aversiune fata de sintagma asta. Doamne, iarta-ma! N-am nimic cu Platon si cu existenta unei iubiri superioare, dar termenul asta si-a deteriorat intelesul initial si la mine a ajuns sub alta forma: doi oameni sunt înnebuniti unul dupa celalalt dar vorbesc despre orice altceva decat despre asta, cu sau fara idei marete implicate si fac asta atata timp incat fiecare pierde orice speranta ca s-ar putea intampla ceva..
Mi s-a nazarit mie asa ca am venit de la gratar, dupa ascultat muzica populara jumatate de zi si ingurgitat gratar si fructe proaspete: Mai nene, nu stiu daca e de la must, dar mie nu-mi place iubirea platonica.
Aruncati cu pietre in mine, propuneti sa ma spanzure la esafodul din centrul orasului pentru ce urmeaza sa spun, numai lasati-ma sa zic pana la capat.
(Inca o piatra! initial am scris Thomas Mann, dar mi s-a atras atentia, vezi comentariile)Herman Hesse(un fel de Coelho care-si subestimeaza ceva mai putin cititorii - cate pietre?), Narcis si Gura de Aur - opera asta m-a intrigat cel mai tare. Personajele astea doua, din titlu, sunt descrise in frumusetea lor, mi se prezinta ce redingota frumoasa are Gura de Aur si ce bine vorbeste si ce atitudine, iar Narcis, care il admira si e tanar si slabut, cu parul lung, destept, ii soarbe cuvintele, petrec ore intregi impreuna, se intimideaza cand se vad si rosesc, dar nu, nu e vorba despre nim compromitator. Ei doar se aprind de la ideile pe care le expun. Ma lesi!?!
Mai e un aspect jumate funny, jumate unfair. Se pare ca iubirea asta e numa intre barbati, un fel de you can look, but you can't touch, intre un el si o ea e epuizat subiectul pe toate partile, dar intre doua femei lucrurile sunt tratate simplist. Adica daca doua femei se plac, se si ating and go on with their lives - ma gandesc la o carte a lui Lawrence, Women in Love, parca, ma mai gandesc la Morometii cand Niculae le gaseste pe alea impleticite la fantana. Nu imi mai vin acuma dar cam toate pasajele beletristice care insinueaza relatii mai intense intre femei le insinueaza cu hard core cu tot.
Na bun, am inteles, in vremea lui Platon nu se prea punea problema sa iubesti spiritul si intelectul unei femei. Nu-i ramanea decat dragostea suprema intre barbati.
Hai totusi sa translatam de la barbati la femei, sa se bucure si ele de dragoste platonica - luam doua femei bune (frumoase), destepte foc, pline de ochi filosofie, care se admira si se respecta reciproc, isi impartasesc teoriile. Si? Si asteptam sa iasa filmul in versiunea porno.
Mi s-a nazarit mie asa ca am venit de la gratar, dupa ascultat muzica populara jumatate de zi si ingurgitat gratar si fructe proaspete: Mai nene, nu stiu daca e de la must, dar mie nu-mi place iubirea platonica.
Aruncati cu pietre in mine, propuneti sa ma spanzure la esafodul din centrul orasului pentru ce urmeaza sa spun, numai lasati-ma sa zic pana la capat.
(Inca o piatra! initial am scris Thomas Mann, dar mi s-a atras atentia, vezi comentariile)Herman Hesse(un fel de Coelho care-si subestimeaza ceva mai putin cititorii - cate pietre?), Narcis si Gura de Aur - opera asta m-a intrigat cel mai tare. Personajele astea doua, din titlu, sunt descrise in frumusetea lor, mi se prezinta ce redingota frumoasa are Gura de Aur si ce bine vorbeste si ce atitudine, iar Narcis, care il admira si e tanar si slabut, cu parul lung, destept, ii soarbe cuvintele, petrec ore intregi impreuna, se intimideaza cand se vad si rosesc, dar nu, nu e vorba despre nim compromitator. Ei doar se aprind de la ideile pe care le expun. Ma lesi!?!
Mai e un aspect jumate funny, jumate unfair. Se pare ca iubirea asta e numa intre barbati, un fel de you can look, but you can't touch, intre un el si o ea e epuizat subiectul pe toate partile, dar intre doua femei lucrurile sunt tratate simplist. Adica daca doua femei se plac, se si ating and go on with their lives - ma gandesc la o carte a lui Lawrence, Women in Love, parca, ma mai gandesc la Morometii cand Niculae le gaseste pe alea impleticite la fantana. Nu imi mai vin acuma dar cam toate pasajele beletristice care insinueaza relatii mai intense intre femei le insinueaza cu hard core cu tot.
Na bun, am inteles, in vremea lui Platon nu se prea punea problema sa iubesti spiritul si intelectul unei femei. Nu-i ramanea decat dragostea suprema intre barbati.
Hai totusi sa translatam de la barbati la femei, sa se bucure si ele de dragoste platonica - luam doua femei bune (frumoase), destepte foc, pline de ochi filosofie, care se admira si se respecta reciproc, isi impartasesc teoriile. Si? Si asteptam sa iasa filmul in versiunea porno.
Confuzii
"Suntem la Pitesti?"
"Nu, la Ploiesti."
"Ia te uita ce tare e parul asta!"
"Nu e par, e gutui."
"A!"
"Peste o suta de metri virati la dreapta."
...
"Virati la dreapta."
"Cealalta dreapta, ma pui!"
"Ce mare e cainele asta!!!"
Nu era caine era un vitelus.
Mergeam la Urlati si catam drumu'.
"Ce zice GiPieS-ul?"
"Urlati 30 de kilometri."
"Auzi, da' daca pui punga cu struguri cu tot cu nuci in frigider, cred ca o sa moara si furnicile."
"Nu, la Ploiesti."
"Ia te uita ce tare e parul asta!"
"Nu e par, e gutui."
"A!"
"Peste o suta de metri virati la dreapta."
...
"Virati la dreapta."
"Cealalta dreapta, ma pui!"
"Ce mare e cainele asta!!!"
Nu era caine era un vitelus.
Mergeam la Urlati si catam drumu'.
"Ce zice GiPieS-ul?"
"Urlati 30 de kilometri."
"Auzi, da' daca pui punga cu struguri cu tot cu nuci in frigider, cred ca o sa moara si furnicile."
joi, 24 septembrie 2009
Leapsa (n-am mai jucat)
Am primit ordin de la Printesa urbana, de peste 7 mari si 7 tari sa raspund la intrebarile de mai jos. Nu stiu daca aveam sau nu de ales, da' uite ca mi-a facut placere. Tre' s-o dau si mai departe, asa ca-l incalt pe Eufio. Daca ma suparati va mai incalt pe vreo doi.
1. Daca ai putea sa intri si sa traiesti intr-o carte care ar fi aceasta ? Motiveaza alegerea facuta! (dar intr-un film?dar intr-un cantec?)
Carte: in cam toate cartile pe care le-am citit, trebuie sa zic una? Decameronul ca sunt mai multe povesti, poveste-n poveste, sa fiu eu in toate. E multa dragoste si haz de necaz intr-un background trist si bolnav.
Film: Harry Potter, sa ma dau si eu cu matura.
Melodie: Asta cu melodia e grea tare, nu prea vreau sa traiesc intr-o melodie. Totusi imi vine una in minte acum: Placebo - Protege Moi (e un XXX version, eu in versiunea asta vreau sa fiu).
2. Daca ai putea sa ti alegi prenumele care ar fi acesta? Dar in cazul in care ai fi de gen opus?
Elena, Sebastian.
3. In ce alta tara ai vrea sa traiesti pt 1 an si de ce?
In Olanda: am nevoie de un curs de zgarcenie de la ei, imi plac olandezii (ei :), sunt relaxati tare, te dai cu bicicleta pe unde vrei tu, cand vrei tu.
4. Care e visul cel mai neobisnuit ce l-ai avut si ti-l amintesti?
Am intrat in sala examen, un anumit examen, am intrat in banca, langa colegele mele, ma asez, ma uit pe subiecte un pic si tipa din spate ma intreaba o definitie. Eu ma intorc si gata visul. Peste 3 zile am examen la acea materie, totul se intampla cu toate detaliile din vis(tot meaning tot - era identic), pana in punctul in care eu ma intorc si zic "Am visat exact asa", iar tipa raspunde: "Ma doare-n cur ce-ai visat tu! Zi-mi si mie ce e ala inel integru". Aia a fost!
5. Povesteste o zi din viata ta imaginandu-ti ca esti un animal.
Sunt un caine vagabond din Voluntari. E dimineata rau, eu stau tolanit in mijlocul strazii principale si ma scarpin de zor , asta am facut toata noaptea. Vorbesc astia ca suntem bolnavi rau noi, astia de pe strada, ca ar trebui sa fim vaccinati. Dracu sa-l ia de vaccin.
"Baaai, f..tute, n-ai somn acasa, ce treci asa devreme", latru eu la o masina, din cauza careia trebuie sa-mi mut eu fundu' din drum.
Ia uite-i pe Clont si pe Tufa! "Ce faceti mai baieti? Gata incepem ziua, ne legam si noi de vreun motociclist ceva?"
"Baaai, esti nebun! N-ai auzit ca a dat o masina peste Sprint, a schelalait toata noaptea in parcare la Cocosatu. Au incercat paznicii sa-i dea de mancare, sa bea, nu-l mai scoala nici hingherii."
"Eee, naibii, se mai intampla, ce n-a dat prostul ala cu Dacia asta iarna si peste mine, si-am crezut ca acolo raman. Ia uite ce blana lucioasa am acuma si ce chef de viata. Hai ma nene sa-i atacam pe astia ce naiba, ca trece ziua. Sa ne distram si noi un pic pana mergem la tanti Nuta sa vedem ce ne da bun astazi. Ia uite la fata asta cu fustita, n-o lasa sa scape, baaai, latri de la 10 metri, du-te-acolo langa, sub fusta ei".
...
"Na, hai ca-i tarziu, mergem la blocurile alea de-au dat faliment, dormim acolo. Am un feeling bun cu astea, cativa ani nu ne deranjeaza nimeni."
6. Daca ai putea trai in pielea altcuiva pt o perioada limitata de timp, cine ar fi aceasta persoana si de ce ai ales-o?
In pielea mamei, poate reusesc sa schimb vreo rotita acolo in felul ei de-a gandi.
7. Daca te-ai trezi singur pe lume, care crezi ca ti-ar fi primele ganduri si ce ai face prima data?
Fuck it, what now? Tre sa gasesc eu o banca de sperma pe-aici.
M-as pune pe citit documentatie despre cum clonez si fac copii in eprubeta, salvam specia, what the hack, macar de dragul romanilor si a Greciei Antice, daca nu de dragul generatiilor rahat.
1. Daca ai putea sa intri si sa traiesti intr-o carte care ar fi aceasta ? Motiveaza alegerea facuta! (dar intr-un film?dar intr-un cantec?)
Carte: in cam toate cartile pe care le-am citit, trebuie sa zic una? Decameronul ca sunt mai multe povesti, poveste-n poveste, sa fiu eu in toate. E multa dragoste si haz de necaz intr-un background trist si bolnav.
Film: Harry Potter, sa ma dau si eu cu matura.
Melodie: Asta cu melodia e grea tare, nu prea vreau sa traiesc intr-o melodie. Totusi imi vine una in minte acum: Placebo - Protege Moi (e un XXX version, eu in versiunea asta vreau sa fiu).
2. Daca ai putea sa ti alegi prenumele care ar fi acesta? Dar in cazul in care ai fi de gen opus?
Elena, Sebastian.
3. In ce alta tara ai vrea sa traiesti pt 1 an si de ce?
In Olanda: am nevoie de un curs de zgarcenie de la ei, imi plac olandezii (ei :), sunt relaxati tare, te dai cu bicicleta pe unde vrei tu, cand vrei tu.
4. Care e visul cel mai neobisnuit ce l-ai avut si ti-l amintesti?
Am intrat in sala examen, un anumit examen, am intrat in banca, langa colegele mele, ma asez, ma uit pe subiecte un pic si tipa din spate ma intreaba o definitie. Eu ma intorc si gata visul. Peste 3 zile am examen la acea materie, totul se intampla cu toate detaliile din vis(tot meaning tot - era identic), pana in punctul in care eu ma intorc si zic "Am visat exact asa", iar tipa raspunde: "Ma doare-n cur ce-ai visat tu! Zi-mi si mie ce e ala inel integru". Aia a fost!
5. Povesteste o zi din viata ta imaginandu-ti ca esti un animal.
Sunt un caine vagabond din Voluntari. E dimineata rau, eu stau tolanit in mijlocul strazii principale si ma scarpin de zor , asta am facut toata noaptea. Vorbesc astia ca suntem bolnavi rau noi, astia de pe strada, ca ar trebui sa fim vaccinati. Dracu sa-l ia de vaccin.
"Baaai, f..tute, n-ai somn acasa, ce treci asa devreme", latru eu la o masina, din cauza careia trebuie sa-mi mut eu fundu' din drum.
Ia uite-i pe Clont si pe Tufa! "Ce faceti mai baieti? Gata incepem ziua, ne legam si noi de vreun motociclist ceva?"
"Baaai, esti nebun! N-ai auzit ca a dat o masina peste Sprint, a schelalait toata noaptea in parcare la Cocosatu. Au incercat paznicii sa-i dea de mancare, sa bea, nu-l mai scoala nici hingherii."
"Eee, naibii, se mai intampla, ce n-a dat prostul ala cu Dacia asta iarna si peste mine, si-am crezut ca acolo raman. Ia uite ce blana lucioasa am acuma si ce chef de viata. Hai ma nene sa-i atacam pe astia ce naiba, ca trece ziua. Sa ne distram si noi un pic pana mergem la tanti Nuta sa vedem ce ne da bun astazi. Ia uite la fata asta cu fustita, n-o lasa sa scape, baaai, latri de la 10 metri, du-te-acolo langa, sub fusta ei".
...
"Na, hai ca-i tarziu, mergem la blocurile alea de-au dat faliment, dormim acolo. Am un feeling bun cu astea, cativa ani nu ne deranjeaza nimeni."
6. Daca ai putea trai in pielea altcuiva pt o perioada limitata de timp, cine ar fi aceasta persoana si de ce ai ales-o?
In pielea mamei, poate reusesc sa schimb vreo rotita acolo in felul ei de-a gandi.
7. Daca te-ai trezi singur pe lume, care crezi ca ti-ar fi primele ganduri si ce ai face prima data?
Fuck it, what now? Tre sa gasesc eu o banca de sperma pe-aici.
M-as pune pe citit documentatie despre cum clonez si fac copii in eprubeta, salvam specia, what the hack, macar de dragul romanilor si a Greciei Antice, daca nu de dragul generatiilor rahat.
marți, 22 septembrie 2009
SHOW TIME
O colega mi-a povestit de curand ce a facut bebe ei dupa ce a termina preotul de sfintit casa. A inceput copilul sa aplaude.
M-am amuzat copios, chiar daca ce a facut copilul e total firesc: a facut popa show, a batut si copilul din palme.
M-am amuzat copios, chiar daca ce a facut copilul e total firesc: a facut popa show, a batut si copilul din palme.
duminică, 20 septembrie 2009
Vorbe auzite pe strada
Gata, nu ma mai chinui sa scriu in alte limbi decat cea care ma satisface cel mai mult, in consecinta in romana in 99% din cazuri. Imi cer scuze pentru cei ce-ar vrea sa inteleaga si nu-nteleg nici macar scuzele de-acum.
In schimb mi-am propus altceva, n-ar trebui sa mai dau gres, pentru ca e relativ simplu. Merg pe strada sau stau cu oamenii si deodata aud ceva scos din context tare comic. Si uit, stau jumate' de zi fara succes, asa ca de-acu' imi scriu imediat pe carnetel, in telefon, ma inregistrez, vad cum fac, imediat ce aud stochez pe undeva si o aduc pe blog. Am ratat cateva dar aseara mi-a ramas una. Ma rog, aseara m-am plimbat prin centru de mi-au trecut calcaile prin pingea, dar s-a meritat, am vazut oameni dansand pe muzica medievala si oameni de rand asa si actori imbracati in targoveti, Alecandru Ioan Cuza, Spiru Haret, Avram Iancu, femei de la tara etc - asta la BNR, am mers pe Lipscani si erau o gramada de puncte de unde iti puteai lua gablonturi, la teatrul de comedie in fata puteai sta pe jos, pe niste perne, au fost niste scurt metraje am uitat de cine :(. La Palatul Sutu am intrat, mi-a placut oglinda imensa de cum urcai pe scari, nu mai fusesem, expozitia permanenta parea sa fie de numismatica, restul erau poze si harti d'ale Bucurestiului de odinioara, de fapt, am observat ca toate muzeele aveau tematica asta: dha. La piata de la Ateneu se intampla ceva Jazz as zice eu, dar nu m-a atras asa tare, m-am indreptat catre Muzeul National al Literaturii Romane si am avut norocul sa nimeresc la un concert tare dragut, erau relativ putine persoane, un concert cu Radu Captari si Igor Caras Romanov, de muzica tiganeasca ruseasca, frumos tare canta baietii aia, deja imi clocoteste sangele in vine ca tocana de rosii pe foc, cans i-am auzit am crezut ca pocnesc. In Constitutiei am prins finalul concertului pe care l-au sustinut Angela Gheorghiu si Vlad Mirita, frumos, o paranteza, Oprescu a multumit Angelei, orchestrei, lui Vlad si urma sa il prezinte pe Critian Mugiu, care intr-un mod complet flegmatic a zis: "Multumesc, ... daca ma angajati pe mine sa organizez evenimentul ar fi iesit mai bine... Modul de promovare a acestui film e neconvetional, nu stiu daca s-a mai facut asa, domnul primar trebuia sa umple spatiul de 20 de minute pana la artificii ca sa nu ramana gol". Mi s-a parut funny. Este vorba despre "Amintiri din epoca de aur", o comedie, din care dupa cum zic, am vazut primele 20 de minute. N-am stat sa vad si artificiile, desi le-am vazut asa in drum spre Muzeul National de Arta Contemporana, care este in Casa Poporului, in spate, se intra pe la 13 Septembrie, adica dinspre Marriot. Fain, te controleaza ca la aeroport cand intri, mi-a amintit de Reichstadt din Berlin, am vazut acolo proiectii de tot felul, in Hamburg avea parte des de asa ceva, un fel de documentare plicticoase, poti sa alegi intre mai multe, asculti in casti sau e o camera separata pentru fiecare. Zic plicticoase pentru ca iti ia destul de mult timp sa tragi o concluzie, mai ales cand sut interviuri. Mi-a atras atentia in schimb unul (din 6) pe tema Disobedience . Era filmat direct in strada, tineri care si-o luau nashpa, adica mureau pe capete, in Argentina, din 2001 era filmat, se indreptau oamenii spre un razboi civil sau asa ceva si dadeau vina pe SUA pentru situatia economica, sociala in care se afla. Asta am inteles eu din cat am stat acolo 15 minute. Imaginile erau puternice orisicat.
Un program detaliat si exact ce si cum s-a desfasurat gasiti prin alte parti, io zic ce-am facut singura sambata seara.
Pare ca n-are nici o legatura ca expresia mea, da' are. Intr-un final zic hai la observatorul astronomic. Honey zice hai ca te mergi cu noi cu masina si poate mergem si noi. Prietenul cu masina mai avea inca doi prieteni in masina si cu noi doua flori inghetate, la observator aglomerat si coada asa, decidem ca nu stam. Ei vorbeau despre alte cunostinte comune, de eu nu le stiam, deci nu prea eram atenta la ce se discuta si numa aud: "Normal, pai daca f..t amadoi aceeasi femeie!" Ca sa va satisfac curiozitatea, se pare ca era vorba despre un prieten care a iesit cu fostii colegii de liceu si a chemat numai pe un altul cu el (cei din masina erau cam invidiosi).Acuma n-am inteles daca aveau o iubita comuna, daca era o gluma, daca era o fufa pe care o impumutau de la unul la altul da' o sa ma interesez.
In schimb mi-am propus altceva, n-ar trebui sa mai dau gres, pentru ca e relativ simplu. Merg pe strada sau stau cu oamenii si deodata aud ceva scos din context tare comic. Si uit, stau jumate' de zi fara succes, asa ca de-acu' imi scriu imediat pe carnetel, in telefon, ma inregistrez, vad cum fac, imediat ce aud stochez pe undeva si o aduc pe blog. Am ratat cateva dar aseara mi-a ramas una. Ma rog, aseara m-am plimbat prin centru de mi-au trecut calcaile prin pingea, dar s-a meritat, am vazut oameni dansand pe muzica medievala si oameni de rand asa si actori imbracati in targoveti, Alecandru Ioan Cuza, Spiru Haret, Avram Iancu, femei de la tara etc - asta la BNR, am mers pe Lipscani si erau o gramada de puncte de unde iti puteai lua gablonturi, la teatrul de comedie in fata puteai sta pe jos, pe niste perne, au fost niste scurt metraje am uitat de cine :(. La Palatul Sutu am intrat, mi-a placut oglinda imensa de cum urcai pe scari, nu mai fusesem, expozitia permanenta parea sa fie de numismatica, restul erau poze si harti d'ale Bucurestiului de odinioara, de fapt, am observat ca toate muzeele aveau tematica asta: dha. La piata de la Ateneu se intampla ceva Jazz as zice eu, dar nu m-a atras asa tare, m-am indreptat catre Muzeul National al Literaturii Romane si am avut norocul sa nimeresc la un concert tare dragut, erau relativ putine persoane, un concert cu Radu Captari si Igor Caras Romanov, de muzica tiganeasca ruseasca, frumos tare canta baietii aia, deja imi clocoteste sangele in vine ca tocana de rosii pe foc, cans i-am auzit am crezut ca pocnesc. In Constitutiei am prins finalul concertului pe care l-au sustinut Angela Gheorghiu si Vlad Mirita, frumos, o paranteza, Oprescu a multumit Angelei, orchestrei, lui Vlad si urma sa il prezinte pe Critian Mugiu, care intr-un mod complet flegmatic a zis: "Multumesc, ... daca ma angajati pe mine sa organizez evenimentul ar fi iesit mai bine... Modul de promovare a acestui film e neconvetional, nu stiu daca s-a mai facut asa, domnul primar trebuia sa umple spatiul de 20 de minute pana la artificii ca sa nu ramana gol". Mi s-a parut funny. Este vorba despre "Amintiri din epoca de aur", o comedie, din care dupa cum zic, am vazut primele 20 de minute. N-am stat sa vad si artificiile, desi le-am vazut asa in drum spre Muzeul National de Arta Contemporana, care este in Casa Poporului, in spate, se intra pe la 13 Septembrie, adica dinspre Marriot. Fain, te controleaza ca la aeroport cand intri, mi-a amintit de Reichstadt din Berlin, am vazut acolo proiectii de tot felul, in Hamburg avea parte des de asa ceva, un fel de documentare plicticoase, poti sa alegi intre mai multe, asculti in casti sau e o camera separata pentru fiecare. Zic plicticoase pentru ca iti ia destul de mult timp sa tragi o concluzie, mai ales cand sut interviuri. Mi-a atras atentia in schimb unul (din 6) pe tema Disobedience . Era filmat direct in strada, tineri care si-o luau nashpa, adica mureau pe capete, in Argentina, din 2001 era filmat, se indreptau oamenii spre un razboi civil sau asa ceva si dadeau vina pe SUA pentru situatia economica, sociala in care se afla. Asta am inteles eu din cat am stat acolo 15 minute. Imaginile erau puternice orisicat.
Un program detaliat si exact ce si cum s-a desfasurat gasiti prin alte parti, io zic ce-am facut singura sambata seara.
Pare ca n-are nici o legatura ca expresia mea, da' are. Intr-un final zic hai la observatorul astronomic. Honey zice hai ca te mergi cu noi cu masina si poate mergem si noi. Prietenul cu masina mai avea inca doi prieteni in masina si cu noi doua flori inghetate, la observator aglomerat si coada asa, decidem ca nu stam. Ei vorbeau despre alte cunostinte comune, de eu nu le stiam, deci nu prea eram atenta la ce se discuta si numa aud: "Normal, pai daca f..t amadoi aceeasi femeie!" Ca sa va satisfac curiozitatea, se pare ca era vorba despre un prieten care a iesit cu fostii colegii de liceu si a chemat numai pe un altul cu el (cei din masina erau cam invidiosi).Acuma n-am inteles daca aveau o iubita comuna, daca era o gluma, daca era o fufa pe care o impumutau de la unul la altul da' o sa ma interesez.
sâmbătă, 19 septembrie 2009
Fiind copil...
abia daca e vreun lucru pe care nu l-am facut: am smuls maini si capete la papusi, le-am pus sa se pupe, am descoperit fetele, m-am batut cu baietii, am jucat si fotbal si elastic.
Amintirea mea preferata e de cand mai eram singura la tzara, ma jucam de-a razboiul.Eu eram foarte saraca, in timpul razboiului, nu aveam ce manca si supravietuiam de pe o zi pe alta. Ma ascundeam de inamici, saream garduri, escaladam copaci, mergeam tiptil prin valea raului, mancam mierea ursului, radacina de rogoz, clei de copac, carcel de vie, furam mamaliga de la bunica-mea, cateodata de la vecini. La un moment dat luam pauza de la razboi ca ma chema bunica-mea la masa, mancam ca o sparta oua, snitele, ciorba, branza cu mamaliga, of course, si dupa aia o luam de la capat... iar eram lipita pamantului si n-aveam ce duce la gura.
Amintirea mea preferata e de cand mai eram singura la tzara, ma jucam de-a razboiul.Eu eram foarte saraca, in timpul razboiului, nu aveam ce manca si supravietuiam de pe o zi pe alta. Ma ascundeam de inamici, saream garduri, escaladam copaci, mergeam tiptil prin valea raului, mancam mierea ursului, radacina de rogoz, clei de copac, carcel de vie, furam mamaliga de la bunica-mea, cateodata de la vecini. La un moment dat luam pauza de la razboi ca ma chema bunica-mea la masa, mancam ca o sparta oua, snitele, ciorba, branza cu mamaliga, of course, si dupa aia o luam de la capat... iar eram lipita pamantului si n-aveam ce duce la gura.
joi, 17 septembrie 2009
Daca e ... gen
Intru in minunata cladire, ma izbesc de geamul de la usile rotative (numai de vreo 3 ori), ma impiedic de nu's ce chestii invizibile si in urmatoarea secunda ma simt taranca sa mor. Nu am nimic cu mine, dar ca omul de la tzara care sosi la oras si simte el ca n-are ce cauta acolo si-abia asteapta s-ajunga-acasa. Asa si io la mol.
Printre bluzite f scumpe si bluzite mai putin scumpe, la reducere, dar cu niscai defecte, ma apuc-o foame de nu-mi mai placea nici un papuc de la 500 de Ron in jos. Ultimul etaj, dupa cum orice cititor trebe ca stie e FOOD COURT-ul. Imi rotesc eu privirea-n jur cam cum imi imaginez eu ca facea Stefan Voievod cand voia sa mai construiasca o manastire in tinutul Moldovei. Na si ce vad eu de jur imprejur, ca era deja construit si tot era numai cu specific Fast Food (ceiniz, libaniz = tot fast food). Ascunsa dupa niste scarite, era Ancuta de unde mi-am luat eu niste fasole cu varza murata si-un os de gaina amarat, nu ca la mama acasa, dar macar nu se chema duble burger. Taranul din mine tot "ceapa si slanina" a bagat la mall, in zumzet de oameni ce vorbeau la telefon: "da, daca e , ne vedem acolo...", "daca e" sau vorbeau intre ei:"Suntem in mall ,gen". Noi sa fim sanatosi, maica, daca voua va place aici, ce stiu eu, baba tot acasa trage!
Printre bluzite f scumpe si bluzite mai putin scumpe, la reducere, dar cu niscai defecte, ma apuc-o foame de nu-mi mai placea nici un papuc de la 500 de Ron in jos. Ultimul etaj, dupa cum orice cititor trebe ca stie e FOOD COURT-ul. Imi rotesc eu privirea-n jur cam cum imi imaginez eu ca facea Stefan Voievod cand voia sa mai construiasca o manastire in tinutul Moldovei. Na si ce vad eu de jur imprejur, ca era deja construit si tot era numai cu specific Fast Food (ceiniz, libaniz = tot fast food). Ascunsa dupa niste scarite, era Ancuta de unde mi-am luat eu niste fasole cu varza murata si-un os de gaina amarat, nu ca la mama acasa, dar macar nu se chema duble burger. Taranul din mine tot "ceapa si slanina" a bagat la mall, in zumzet de oameni ce vorbeau la telefon: "da, daca e , ne vedem acolo...", "daca e" sau vorbeau intre ei:"Suntem in mall ,gen". Noi sa fim sanatosi, maica, daca voua va place aici, ce stiu eu, baba tot acasa trage!
miercuri, 16 septembrie 2009
Iarna la tzara
UIte-aici imi place mie:
Nu se-asteptau gainili iestea sa ajunga vedete.
La vale, cu spor, sa ajungem mai repede la bunica.
La bunicii din oras... n-ai zice.
Nu se-asteptau gainili iestea sa ajunga vedete.
La vale, cu spor, sa ajungem mai repede la bunica.
La bunicii din oras... n-ai zice.
duminică, 6 septembrie 2009
Pi parul meu proaspat coafat l-o prins ploaia
Anul trecut, cand m-am coafat ultima oara, tot asa s-antamplat si nici ca s-o mai oprit vreo saptamana. Cand s-o mai plange lumea de seceta o sa mai trec pe la salon.
luni, 31 august 2009
Live from Vama Veche
I found something I wrote two weeks ago while at the sea side at Vama Veche after 5 hours trip by car, 4 beers and few hours of dancing. If you understand anything GOOD FOr YOU! I could barely remember what was going on in my mind that made me write those things (such a luck with this technology - I used my bf's mobile phone).
What do princesses do lately? They pi in the back of the club, on the beach.
6orgive me to be that superficial but I think michael jackson is as valuable as eminescu- or the other way around.
What else - I am mature enough to know that group sex is good only in fantasies.thou I would like it as in my dreams.
I love sea side , feel lucky to live here and now, have the friends I have, work where I work... Nothing I usually complain about is real.
Life is incredibly beautiful - someone remind me when I feel like suicide.
What do princesses do lately? They pi in the back of the club, on the beach.
6orgive me to be that superficial but I think michael jackson is as valuable as eminescu- or the other way around.
What else - I am mature enough to know that group sex is good only in fantasies.thou I would like it as in my dreams.
I love sea side , feel lucky to live here and now, have the friends I have, work where I work... Nothing I usually complain about is real.
Life is incredibly beautiful - someone remind me when I feel like suicide.
luni, 13 iulie 2009
What is it there in life that makes you stop, that changes your priorities?
(Yet another unfinished post... since 13.07.2009... I have plenty of these, I'll try to filter a few, there's no chance I can remember exactly what was the context, what I wanted to say... usually I keep the post only if I believe it is worthy, but only this information does not help).
(Yet another unfinished post... since 13.07.2009... I have plenty of these, I'll try to filter a few, there's no chance I can remember exactly what was the context, what I wanted to say... usually I keep the post only if I believe it is worthy, but only this information does not help).
miercuri, 1 iulie 2009
The post about my holiday sounds ridiculous. Just read it myself, bleah.
Now it's part no 2 with the same theme, I had a nice lunch with two elder women let's say. Until last year I couldn't imagine myself enjoying such a company, is this a sign that I am getting older or is it mature, or wise? I saw ICE AGE 3 in german, I think I only missed 2 catch lines, the rest I got it all aaaand I had a small incident that made me contemplete on things - as I always do.
I had a walk in the beautiful, lovely city, it was rather dark outside, jussed passed the lake and the house of mayor and I was heading veery slowly to the main station so that I can finnaly get to the apartment. There was absolutly no hurry, I was admiring the building thinking about how luxurious that place was, but regular people have access to it, I was also confessing myself that it's not bad at all being alone from time to time, getting rid of all the people you know and just walking around without really carring where you get, who you meet, how late you are. Expecting no one, expected by no one. That's a one hell of a comforting feeling. That quiet was my evening and all of a sudden a question is sent towards me.The very next moment, without seeing him, without understading the question I knew he was on to finding a girl that night. I watch him, obviously upset and the result is that he repeats his question "Welche richtung ist die Hauptbahnhof?" So he was telling me he wasn't sure in what direction the main station was. He seemed pretty confident of the direction...never mind. I stopped so that I don't have to walk in the same time with him, but I decide to answer, it didn't occured to me that I can avoid answering at all. When someone talks to me in german (and I understand) my brain wouldn't miss the opportunity to practice. "You are heading the right direction" answers I - of course the whole dialog was in german. "can you tell me other places that I can visit here". My answers sounded more like mumbling but he wouldn't give up. I have no choice and I start walking, he's coming after and tells me that he's a doctor as in medical term and he's doing a post doctorate research here and he's a doctor and he's from Portugal, he's mother is from Tunisien, he's been in Germany for more than 6 years now, he's name is Yustin or so and he's a doctor (I know I said that before I've only been told that 30 times at least). Na ja, after 300 meters of walking I knew all these and I only got to say that I studied computer science and what my name was. While telling the story about his patients, their problems and the pain they feel and where they feel it (he's field was fiziotherapy) he was also touching the places with the pain, on my body, obviously - those patientes had ackes from head to bottom and he did actually touched my back, demonstrating how stress is released through massage - one of the therapies. I was walking and listening to him and even reacting with an "hi hi" from time to time, but it felt like a dream,that kind of dream that is not good nor bad and it has nothing to do with you. I was watching that man how he bacame increasingly agitated and the nearer we got to the main station the more he talked and kept on asking if I didn't want to go with him to have a drink and that he was a doctor and he has friends that have a firm and he can get me a job there, but how can he help me if he doesn't know me at least a bit. "I don't need a job" "No, but tell me, how can I help you, I have to socialize with you, we can go somewhere and have a drink, look I also have the citizenship, this is my doctor card", I am missing words, he's german is better than mine so he knows more words than I do :), "let's just go and sit somewhere, there is this girl I met and had a long talk with her and after 5 years we're still keeping in touch. Who knows, you never know, let's go to my place I give you a massage, I am cautious, I wouldn't have sex from the first time" (now we were talking sex), "or we can go to your place if you feel safer" (in my 3square meters, that would have been funny, a little bit more guts and I would have taken him there, kidding), "we talk and then who knows, we keep in touch" (how do you tell a person, that the people you know are great people and every new one that wants to step into your life needs serious reasons to get there) We were at the main station already, I say "have a nice evening" he seems to have failed to hear that "I am a doctor, I can find you a job here" (what the hack, I thought we have passed that) "I give you a massage, I wouldn't do anything else, I am a careful person" - if there was aaany chance in the world he should have insisted on the massage, now I really want one. I "insist" and wish him a nice evening so that I don't just leave the place like it was nothing. He stops, in the last 7-10 minutes that we spent together he stops talking, he probably tries to look in my eyes and says "I am coming with you", I couldn't figure it out if it was a question. "NO" (what's this suppose to mean, that's no fu..cking joke, our adventure was only to main station, these were the rules, my rules) "have a nice evening and staying here" I continue, he checks out the map on the wall and says "For U1 I go this way", looks at me, I smile and he vanishes from my eyes. And so my chance of having a job in Hamburg vanishes in the same time with him, what a loss.
That guy was told that there are a lot of "girls" in Hamburg, I hope from the bottom of my heart he was told that and he was just unlucky to meet me, not unlucky to be that disperate and lonely as he seemed.At a point I asked if he liked Germany, and he didn't like the people, they were too cold and strict. I have noticed this among men of other nationalities in Germany, they are frustrated somehow, all of them say they don't like the people here, on the other hand I've never heard a foreign woman complaining about it, so it's only the men who believe that german persons are cold.It has to be an explanation that I debate another time.
Now it's part no 2 with the same theme, I had a nice lunch with two elder women let's say. Until last year I couldn't imagine myself enjoying such a company, is this a sign that I am getting older or is it mature, or wise? I saw ICE AGE 3 in german, I think I only missed 2 catch lines, the rest I got it all aaaand I had a small incident that made me contemplete on things - as I always do.
I had a walk in the beautiful, lovely city, it was rather dark outside, jussed passed the lake and the house of mayor and I was heading veery slowly to the main station so that I can finnaly get to the apartment. There was absolutly no hurry, I was admiring the building thinking about how luxurious that place was, but regular people have access to it, I was also confessing myself that it's not bad at all being alone from time to time, getting rid of all the people you know and just walking around without really carring where you get, who you meet, how late you are. Expecting no one, expected by no one. That's a one hell of a comforting feeling. That quiet was my evening and all of a sudden a question is sent towards me.The very next moment, without seeing him, without understading the question I knew he was on to finding a girl that night. I watch him, obviously upset and the result is that he repeats his question "Welche richtung ist die Hauptbahnhof?" So he was telling me he wasn't sure in what direction the main station was. He seemed pretty confident of the direction...never mind. I stopped so that I don't have to walk in the same time with him, but I decide to answer, it didn't occured to me that I can avoid answering at all. When someone talks to me in german (and I understand) my brain wouldn't miss the opportunity to practice. "You are heading the right direction" answers I - of course the whole dialog was in german. "can you tell me other places that I can visit here". My answers sounded more like mumbling but he wouldn't give up. I have no choice and I start walking, he's coming after and tells me that he's a doctor as in medical term and he's doing a post doctorate research here and he's a doctor and he's from Portugal, he's mother is from Tunisien, he's been in Germany for more than 6 years now, he's name is Yustin or so and he's a doctor (I know I said that before I've only been told that 30 times at least). Na ja, after 300 meters of walking I knew all these and I only got to say that I studied computer science and what my name was. While telling the story about his patients, their problems and the pain they feel and where they feel it (he's field was fiziotherapy) he was also touching the places with the pain, on my body, obviously - those patientes had ackes from head to bottom and he did actually touched my back, demonstrating how stress is released through massage - one of the therapies. I was walking and listening to him and even reacting with an "hi hi" from time to time, but it felt like a dream,that kind of dream that is not good nor bad and it has nothing to do with you. I was watching that man how he bacame increasingly agitated and the nearer we got to the main station the more he talked and kept on asking if I didn't want to go with him to have a drink and that he was a doctor and he has friends that have a firm and he can get me a job there, but how can he help me if he doesn't know me at least a bit. "I don't need a job" "No, but tell me, how can I help you, I have to socialize with you, we can go somewhere and have a drink, look I also have the citizenship, this is my doctor card", I am missing words, he's german is better than mine so he knows more words than I do :), "let's just go and sit somewhere, there is this girl I met and had a long talk with her and after 5 years we're still keeping in touch. Who knows, you never know, let's go to my place I give you a massage, I am cautious, I wouldn't have sex from the first time" (now we were talking sex), "or we can go to your place if you feel safer" (in my 3square meters, that would have been funny, a little bit more guts and I would have taken him there, kidding), "we talk and then who knows, we keep in touch" (how do you tell a person, that the people you know are great people and every new one that wants to step into your life needs serious reasons to get there) We were at the main station already, I say "have a nice evening" he seems to have failed to hear that "I am a doctor, I can find you a job here" (what the hack, I thought we have passed that) "I give you a massage, I wouldn't do anything else, I am a careful person" - if there was aaany chance in the world he should have insisted on the massage, now I really want one. I "insist" and wish him a nice evening so that I don't just leave the place like it was nothing. He stops, in the last 7-10 minutes that we spent together he stops talking, he probably tries to look in my eyes and says "I am coming with you", I couldn't figure it out if it was a question. "NO" (what's this suppose to mean, that's no fu..cking joke, our adventure was only to main station, these were the rules, my rules) "have a nice evening and staying here" I continue, he checks out the map on the wall and says "For U1 I go this way", looks at me, I smile and he vanishes from my eyes. And so my chance of having a job in Hamburg vanishes in the same time with him, what a loss.
That guy was told that there are a lot of "girls" in Hamburg, I hope from the bottom of my heart he was told that and he was just unlucky to meet me, not unlucky to be that disperate and lonely as he seemed.At a point I asked if he liked Germany, and he didn't like the people, they were too cold and strict. I have noticed this among men of other nationalities in Germany, they are frustrated somehow, all of them say they don't like the people here, on the other hand I've never heard a foreign woman complaining about it, so it's only the men who believe that german persons are cold.It has to be an explanation that I debate another time.
marți, 30 iunie 2009
CONCEDIU PLACUT!
Sunt intr-un concediu, vacanta, calatorie de studiu all in one o saptamana si am ocazia sa stau singura cu mine. Am mai incercat si in alte dati, dar acum poate-mi reuseste, n-ar trebui sa shie prea greu, oamenii fie sunt plecati, fie ocupati.
Nu inseamna ca nu s-au intamplat lucruri interesante. Deja am ajuns la concluzia ca nu am incredere in universitati, institutii publice, profesori, politicieni, manageri, companii, functionari(astia erau primii). O sa ziceti ca n-am incredere in nimic! Ba! Respect pentru mamaia de la tzara care are gradina ingrijita si isi plateste toate taxele, ara ogorul la timp, stie sa se poarte cu vecini,cunostinte, straini, da cu shutul la nevoie, dar mai des se foloseste de vorba buna. Si e in stare sa ne gazduiasca si sa ne dea de mancare la toti ai ei cat tine vremea cu ea - prin toate crizele prin care am trecut she was there.
La asa revelatie am ajuns! Sa fi fost de la cei 3 m2 de camera in care-am stat? Cine stie ce-o fi declansat in mine? nu-i di la asta, doar vroiam sa atrag atentia asupra cazarii - adventure of my life. Numa eu stiu cum o sa dorm zilili astea acolo, ca n-o sa mai zic la nimini.
Merg eu asa in aeroport in Munchen si ma trage cineva/ceva de fund. Eu sar cat colo, doi tipi in fata mea se hlizeau sa moara, na, ma intorc... nimeni, ma uit in jos, un strunf se tinea de blugii mei. "Hana, was machts du? Lass die Frau!" Hana statea si zambea la mine: hi. Ce sa-i zic eu lu Hana in limba ei? "Hmm, na bist du suess! Ich bin Michaela", o iau in brate ea zambea in continuare si intelegea din ce ziceam eu cam cat intelegeam si eu din ce ziceau ai ei. Vine si tatal, mama ii explica cum m-a apucat Hana de fundul pantalonilor si raspunde si el: "Na, Hana, lass, dadi. Er muss das machen" adica sa-l lase pe tata ca nu-i rolul ei sa prinda prinda fetili de fund. Acuma n-am inteles daca vroia sa-i arate cum, n-am apucat sa aflu. N-au terminat de ras frumuseii aia doi ca Hana ma si daduse uitarii, gasise un cos de gunoi mai stralucitor si mai interesant ca mine. Ci Tschuess, ci Puss, ca Hana nu-mi mai acorda nici o atentie. Zici ca nu mai interactionezi cu oamenii si te trezesti cu inima franta.
Zborurile care de obicei sunt nashpa rau di tot(adica mii nu-mi plac), di data asta o fost chiar placut, nu vroiam sa si mai termine - I recommend TAROM. Da' autobuzele in Hamburg o agitat tot colesterolul in mine, ca si cum ai merge cu RATB numai ca nu te-astepti si costa si 5 euro biletul, adica RATB-u-i un pic mai ieftin si n-ai pretentii. Da' nu comentam ca poati-s sh oamenii demotivati di la criza ca stim si noi cum ii.
Tari-s curioasa ci-o sa mai fie pana plec, ci detalii mai observ in viata asta linistita, da' temporara :(. Data viitoare scriu in engleza sa-ntaleaga sh colegii mei de alta limba sh poati scap si de-accent. Asta vine ca o refulare a dorintei mele de-a sta la tzara.
Nu inseamna ca nu s-au intamplat lucruri interesante. Deja am ajuns la concluzia ca nu am incredere in universitati, institutii publice, profesori, politicieni, manageri, companii, functionari(astia erau primii). O sa ziceti ca n-am incredere in nimic! Ba! Respect pentru mamaia de la tzara care are gradina ingrijita si isi plateste toate taxele, ara ogorul la timp, stie sa se poarte cu vecini,cunostinte, straini, da cu shutul la nevoie, dar mai des se foloseste de vorba buna. Si e in stare sa ne gazduiasca si sa ne dea de mancare la toti ai ei cat tine vremea cu ea - prin toate crizele prin care am trecut she was there.
La asa revelatie am ajuns! Sa fi fost de la cei 3 m2 de camera in care-am stat? Cine stie ce-o fi declansat in mine? nu-i di la asta, doar vroiam sa atrag atentia asupra cazarii - adventure of my life. Numa eu stiu cum o sa dorm zilili astea acolo, ca n-o sa mai zic la nimini.
Merg eu asa in aeroport in Munchen si ma trage cineva/ceva de fund. Eu sar cat colo, doi tipi in fata mea se hlizeau sa moara, na, ma intorc... nimeni, ma uit in jos, un strunf se tinea de blugii mei. "Hana, was machts du? Lass die Frau!" Hana statea si zambea la mine: hi. Ce sa-i zic eu lu Hana in limba ei? "Hmm, na bist du suess! Ich bin Michaela", o iau in brate ea zambea in continuare si intelegea din ce ziceam eu cam cat intelegeam si eu din ce ziceau ai ei. Vine si tatal, mama ii explica cum m-a apucat Hana de fundul pantalonilor si raspunde si el: "Na, Hana, lass, dadi. Er muss das machen" adica sa-l lase pe tata ca nu-i rolul ei sa prinda prinda fetili de fund. Acuma n-am inteles daca vroia sa-i arate cum, n-am apucat sa aflu. N-au terminat de ras frumuseii aia doi ca Hana ma si daduse uitarii, gasise un cos de gunoi mai stralucitor si mai interesant ca mine. Ci Tschuess, ci Puss, ca Hana nu-mi mai acorda nici o atentie. Zici ca nu mai interactionezi cu oamenii si te trezesti cu inima franta.
Zborurile care de obicei sunt nashpa rau di tot(adica mii nu-mi plac), di data asta o fost chiar placut, nu vroiam sa si mai termine - I recommend TAROM. Da' autobuzele in Hamburg o agitat tot colesterolul in mine, ca si cum ai merge cu RATB numai ca nu te-astepti si costa si 5 euro biletul, adica RATB-u-i un pic mai ieftin si n-ai pretentii. Da' nu comentam ca poati-s sh oamenii demotivati di la criza ca stim si noi cum ii.
Tari-s curioasa ci-o sa mai fie pana plec, ci detalii mai observ in viata asta linistita, da' temporara :(. Data viitoare scriu in engleza sa-ntaleaga sh colegii mei de alta limba sh poati scap si de-accent. Asta vine ca o refulare a dorintei mele de-a sta la tzara.
miercuri, 24 iunie 2009
Reasons to be depressed
Contrar titlului nu sunt deprimata, ar fi si culmea, ca am motive care sa ma faca sa walking on clouds, dar raman totusi lipsurile care te arunca in starea de deprimare cand nu mai exista nimic care sa contrabalanseze.
Exista, in sfarsit, un forum care sa-mi capteze atentia mai mult de 3 minute (cat sa vad rezolvarea unui issue :P), dar abia am timp sa-l urmaresc, dar de multe ori nici nu imi pun problema sa postez, ca de ... sunt lucruri de 1000 de ori mai importante de facut.
Si daca asta doesn't look bad enough. Fiti atenti fantezie, sa merg la biblioteca sa stau sa rasfoiesc carti si sa ma asez la o masa in sala de lectura, sa stau ore intregi, macar o data pe luna. Pare aberant, dar n-am timp, multi m-ar intreba de ce nu imi cumpar cartile, nu le imprumut sa le citesc in metrou etc. But I'm doing this already... eu vreau biblioteca, e ca si cum m-ar parasi iubitul si ma intrebi de ce nu il inlocuiesc cu unul brunet. "Das ist gar nicht so einfach!"
HAL DE VIATA!! Ma percep ca un om demn de mila, living in this city... alimentandu-ma cu ce mi se ofera, sunt dependenta e clar, trebuie sa gasesc o cale de compromis.. I'm getting there.. oare voluntariul are biblioteca?
Exista, in sfarsit, un forum care sa-mi capteze atentia mai mult de 3 minute (cat sa vad rezolvarea unui issue :P), dar abia am timp sa-l urmaresc, dar de multe ori nici nu imi pun problema sa postez, ca de ... sunt lucruri de 1000 de ori mai importante de facut.
Si daca asta doesn't look bad enough. Fiti atenti fantezie, sa merg la biblioteca sa stau sa rasfoiesc carti si sa ma asez la o masa in sala de lectura, sa stau ore intregi, macar o data pe luna. Pare aberant, dar n-am timp, multi m-ar intreba de ce nu imi cumpar cartile, nu le imprumut sa le citesc in metrou etc. But I'm doing this already... eu vreau biblioteca, e ca si cum m-ar parasi iubitul si ma intrebi de ce nu il inlocuiesc cu unul brunet. "Das ist gar nicht so einfach!"
HAL DE VIATA!! Ma percep ca un om demn de mila, living in this city... alimentandu-ma cu ce mi se ofera, sunt dependenta e clar, trebuie sa gasesc o cale de compromis.. I'm getting there.. oare voluntariul are biblioteca?
sâmbătă, 20 iunie 2009
Atentie - creeaza confuzie!
"Ce-ai mai facut zilele astea, printeso?" Trebuia sa intrebe spiridusul vesel, dar spiridusul vesel n-a mai dat pe-acasa de nu stiu cand... o fi iesind la baut si s-a agatat de vreo spiridusa, oricum nu e treaba printeselor sa se-ngrijoreze de spiridusi. Nici menajera n-a mai dat de mult pe-acasa, se vede cat colo, si nu i-a zis nimeni nimic, de ce sa ne legam de spirudusi...
"Am petrecut o seara f placuta cum nu se intampla deloc des sa petreci si am ramas cu un semntiment cald si fin. A fost altfel decat tot ce stiam pana acum. Different aspect, different form, different context, different.
Si parca e bine ca nu se intampla des, am pica in banal Ce e placut si subtil ar deveni trivial. " asta ar vrea printesa sa poata raspunde.
Dar ce raspunde ea, daca tot nu a intrebat-o nimeni:
"Aseara cand am povestit iar ce se intampla in jurul blocului, m-am suprins fascinata de detaliile superficiale legate de vecinii mei, ce se intampla pe balconul lor etc. Am mai vorbit despre asta, dar ma banuiesc de fetis.. ia gata, de maine ma uit numai la padure.
Am avut parte si de o distractie ieftina si racoritoare la un festival de folclor - un fel de balci mai potolit :) Am aterizat din greaseala, eu doar ma plimbam prin parc. Recunosc ca m-a introdus in atmosfera de la primele acorduri de melodii populare maramuresene. M-a facut sa uit si de seara si de vara si mint daca spun ca nu-mi venea sa tropai un pic pe-acolo, pana la urma mi-am batzait un pic fundul. E, si ca orice chestie care iti distrage atentia pentru scurt timp si se intampla sa-ti si accentueze sentimentul de la care te distrage si intri si mai adanc cand iti amintesti. Si ce bine e cand nu vorbim de depresie.
La intoarcere, era sa ma bag si in fata unora in trafic, vaai de capu' meu, daca visez, e mai grav decat sa fii beat, dar daca nu se poate masura, sa-ti bage un tub in creier, in suflet, sa sufli.
Cam asta am mai facut spiridusul meu drag, mai da si tu pe-acasa, noroc cu ingerasul pazitor, ca m-o ferit de masini." "Sarut mana , ingeras."
"Am petrecut o seara f placuta cum nu se intampla deloc des sa petreci si am ramas cu un semntiment cald si fin. A fost altfel decat tot ce stiam pana acum. Different aspect, different form, different context, different.
Si parca e bine ca nu se intampla des, am pica in banal Ce e placut si subtil ar deveni trivial. " asta ar vrea printesa sa poata raspunde.
Dar ce raspunde ea, daca tot nu a intrebat-o nimeni:
"Aseara cand am povestit iar ce se intampla in jurul blocului, m-am suprins fascinata de detaliile superficiale legate de vecinii mei, ce se intampla pe balconul lor etc. Am mai vorbit despre asta, dar ma banuiesc de fetis.. ia gata, de maine ma uit numai la padure.
Am avut parte si de o distractie ieftina si racoritoare la un festival de folclor - un fel de balci mai potolit :) Am aterizat din greaseala, eu doar ma plimbam prin parc. Recunosc ca m-a introdus in atmosfera de la primele acorduri de melodii populare maramuresene. M-a facut sa uit si de seara si de vara si mint daca spun ca nu-mi venea sa tropai un pic pe-acolo, pana la urma mi-am batzait un pic fundul. E, si ca orice chestie care iti distrage atentia pentru scurt timp si se intampla sa-ti si accentueze sentimentul de la care te distrage si intri si mai adanc cand iti amintesti. Si ce bine e cand nu vorbim de depresie.
La intoarcere, era sa ma bag si in fata unora in trafic, vaai de capu' meu, daca visez, e mai grav decat sa fii beat, dar daca nu se poate masura, sa-ti bage un tub in creier, in suflet, sa sufli.
Cam asta am mai facut spiridusul meu drag, mai da si tu pe-acasa, noroc cu ingerasul pazitor, ca m-o ferit de masini." "Sarut mana , ingeras."
duminică, 14 iunie 2009
roman in ROMANIA a x-a parte
Bai, nene, traiesti in Romania, n-au si astia in dita’mai mall baneasa punct e informatii si harta, tre sa bati tot magazinul, sa-l stii pe de rost ca sa te descurci.. nene astia’s nebuni.. AA, ia uite, niste sageti… zice ca hypermarket, zice ca toaleta, zice ca informartii, aa ia uite in locul informatiilor au pus o masina ca sa-i faca reclama, ce cretini, sa mor eu cu tara asta de kkt. A, ba nu, uite si ghiseul de informatii, “Buna ziua, imi puteti spune magazinul the body shop unde-l gasesc” “mergeti pe aici inainte, apoi cu prima ocazie faceti drepata, inainte de Diesel si apoi mergeti inainte. Il veti vedea undeva pe dreapta” “cool, multumesc”. Na ca au informatii, da’ numa un ghiseu de informatii per dita’mai mall-ul, nici macar o harta , da-i incolo de tampiti. Cumpar ce-mi trebuie din the body shop, tipa n-are sa-mi dea si mie chitanta c-am platit cu cardu’, asta e. Ies in directia pe care-o cred eu buna, ajung la food court, dau de doua harti a magazinului intre timp, nu ma opresc sa ma uit pe ele, stiu doar ca nu e aia iesirea pe care o vroiam eu, ma enervez si ies pe unde apuc si-o iau la talpa prin soare pana la masina. Na, c-aveau si harti pana la urma si eu tot ca vaca merg prin exterior, ca m-am incapatanat sa nu consult harta sa merg pe unde am nevoie… sa fi fost de la blugii mei hiper scurti, hiper rupti si hiper sexy care atrageau prea multe priviri masculine de m-am enervat eu asa??!?!
joi, 11 iunie 2009
Gata, am comis-o, dupa numai o saptamana de-am scris ca nu muncesc de pe laptopul asta, chiar asta am facut, am luat pe stick si am adus acasa. Braaaavoooo... nici macar nu era nevoie, numai ca am ars-o eu aiurea pe la firma.. multumesc si pe aceasta cale , stiu ei cui multumesc.... o sa incerce sa spuna ca eu sunt cea care-i retine de obicei, sa nu-i credeti, ar fi minciuna sfruntata. Io sunt un angajat model, i.e. denaturat, dupa cum discutam tot cu oamenii astia carora le multumesc... inca o data :)
luni, 1 iunie 2009
Ca de obicei, nu ma pot hotara si o sa scriu doua parti. Una scurta despre laptopul meu miiiic si nooouu si draaaaguuuutz si una si mai scurta despre hainele cele noi ale imparatului sau cum sa mergi dezbracat la servici.
Weekendul asta am primit un laptop. Ceeeee frumooooooooooooooooooooooooooos. Primele lucruri care mi-au trecut prin minte au fost ca in sfarsit pot sa ma car cu el priunde, sa invat, sa-mi scriu disertatia, sa verific mailul whenever needed, sa citesc presa cat pui sta calare pe laptopul celalalt. Sa ma ia dracu, ca fix asa nu as vrea sa fac. Adica, nu o sa mai numar femei imbracate in top negru si sandale crem pe strada, nici nu o sa mai citesc cu orele pe banca si nici nu o s-o mai lalai aiurea, uitandu-ma prin curtile oamenilor, intrebandu-ma cum se cheama florile. Om trai si-om vedea cum o sa il folosesc. Sper sa il folosesc mainly ca sa scriu, cred ca mai bine zic ce nu vreau : nu vreau sa pierd nopti intregi cu el, nici nu vreau sa aduc munca de la birou, nici sa uit de mine atingandu-mi targeturile.
La sfarsitul weekendului, mai exact la inceputul saptamanii am inceput DIN NoU sa merg la serviciul minunat. Si cum orice serviciu minunat merita atentie pe masura, eu m-am gandit ca daca ma imbrac decoltat si transparent, partea de sus, evident decoltata, mai putin evident ca partea de jos, as in fusta , era transparenta, mai putin evident ca e vorba despre fusta dar evident ca era transparenta. Cand mi s-a atentia nu mi s-a parut ca ar fi asa de rau, cert e ca pana la sfarsitul zilei ma simteam despuiata (ma luase si frigul pe deasupra). Una peste alta sper macar ca aratam bine, sexy, provocatoare, ceva acolo, ca sa nu fi facut "efortul" asta intr-aiurea. Na efort, prostie, partea buna e ca, odata cu varsta o sa -mi pese mai putin si nu o sa ma mai simt stinghera, partea proasta e ca, probabil o sa se intample din ce in ce mai des sa arunc haine fara noima pe mine si s-or mai nimeri scurte, mici, traslucide, cu tatzele la vedere si atunci sa te tii(nu de tzate ca o sa fie lasate).
Weekendul asta am primit un laptop. Ceeeee frumooooooooooooooooooooooooooos. Primele lucruri care mi-au trecut prin minte au fost ca in sfarsit pot sa ma car cu el priunde, sa invat, sa-mi scriu disertatia, sa verific mailul whenever needed, sa citesc presa cat pui sta calare pe laptopul celalalt. Sa ma ia dracu, ca fix asa nu as vrea sa fac. Adica, nu o sa mai numar femei imbracate in top negru si sandale crem pe strada, nici nu o sa mai citesc cu orele pe banca si nici nu o s-o mai lalai aiurea, uitandu-ma prin curtile oamenilor, intrebandu-ma cum se cheama florile. Om trai si-om vedea cum o sa il folosesc. Sper sa il folosesc mainly ca sa scriu, cred ca mai bine zic ce nu vreau : nu vreau sa pierd nopti intregi cu el, nici nu vreau sa aduc munca de la birou, nici sa uit de mine atingandu-mi targeturile.
La sfarsitul weekendului, mai exact la inceputul saptamanii am inceput DIN NoU sa merg la serviciul minunat. Si cum orice serviciu minunat merita atentie pe masura, eu m-am gandit ca daca ma imbrac decoltat si transparent, partea de sus, evident decoltata, mai putin evident ca partea de jos, as in fusta , era transparenta, mai putin evident ca e vorba despre fusta dar evident ca era transparenta. Cand mi s-a atentia nu mi s-a parut ca ar fi asa de rau, cert e ca pana la sfarsitul zilei ma simteam despuiata (ma luase si frigul pe deasupra). Una peste alta sper macar ca aratam bine, sexy, provocatoare, ceva acolo, ca sa nu fi facut "efortul" asta intr-aiurea. Na efort, prostie, partea buna e ca, odata cu varsta o sa -mi pese mai putin si nu o sa ma mai simt stinghera, partea proasta e ca, probabil o sa se intample din ce in ce mai des sa arunc haine fara noima pe mine si s-or mai nimeri scurte, mici, traslucide, cu tatzele la vedere si atunci sa te tii(nu de tzate ca o sa fie lasate).
miercuri, 6 mai 2009
Printre crini
S-a amintit de sinucidere intr-o discutie. Te face sa te gandesti, baai, de ce s-ar sinucide cineva, sunt situatii in care tu ai face-o , da' de ce da?, da de ce nu? niciodata? cum? pai nu ca-n Ion si nici a la Sade si fara pastile si n-ai vrea sa planga nimeni in urma ta...
Deci as face-o daca e nevoie? Da e nevoie vreodata? O fi, dar nu aici voiam sa ajung, la altceva... practic mi-e mai frica de imagine, de cutit, de injectie, de pastile, de gustul amar pe care l-as lasa celorlalti decat de moarte. Mi-e frica de cum o sa mor. Sa fiu linistita acasa in pat si sa am atac de cord in somn sau sa fiu pe munte si sa imi cedeze creierul din cauza presiunii, dar nu in accident de masina(daca ar fi de avion, cred ca as muri de frica pana la impact :) ), nu fortat prin pastile, nu atacata, nu mai vorbesc de alte moduri si mai putin ortodoxe, oribile si nedemne de un om. Prin urmare se pare ca nu mi-e frica de moarte ci de cum se petrece. Si poti sa alegi? Pai probabil ca daca o alegi suna a sinucidere. Totusi e o diferenta, ca nu vreau sa imi aleg timpul si locul, dar as vrea sa inlatur o sumedenie de posibilitati. Si ce fac eu atunci? Nu fac nimic, decat ma gandesc, ca daca totusi as putea sa aleg, daca ar fi etic, daca macar nu mi-ar pasa de etica, m-as inconjura cu crini, dupa ce am aerisit bine, am alergat si innotat toata ziua, am facut curat in casa si m-as culca bustean. Parerea mea e ca prost sa fii dupa o viata agitata pe care ti-au impus-o mai mult altii, sa nu poti controla macar atata lucru si uite ca inca nu se poate, vor mai trece multe generatii pana sa fim liberi. Personal n-as iesi prea castigata pentru ca ramane aspectul cu gustul amar al celorlalti. Cine stie, o sa traiesc 100 de ani, n-o sa mai stie nimeni de mine, nu o sa-i pese nimanui si-o sa-mi fac damblaua. O s-ajung dincolo si-o sa ma intrebe Nodica: "Cum ai ajuns aici?" "Eee, florile astea iti iau tot oxigenul. ;)"
Deci as face-o daca e nevoie? Da e nevoie vreodata? O fi, dar nu aici voiam sa ajung, la altceva... practic mi-e mai frica de imagine, de cutit, de injectie, de pastile, de gustul amar pe care l-as lasa celorlalti decat de moarte. Mi-e frica de cum o sa mor. Sa fiu linistita acasa in pat si sa am atac de cord in somn sau sa fiu pe munte si sa imi cedeze creierul din cauza presiunii, dar nu in accident de masina(daca ar fi de avion, cred ca as muri de frica pana la impact :) ), nu fortat prin pastile, nu atacata, nu mai vorbesc de alte moduri si mai putin ortodoxe, oribile si nedemne de un om. Prin urmare se pare ca nu mi-e frica de moarte ci de cum se petrece. Si poti sa alegi? Pai probabil ca daca o alegi suna a sinucidere. Totusi e o diferenta, ca nu vreau sa imi aleg timpul si locul, dar as vrea sa inlatur o sumedenie de posibilitati. Si ce fac eu atunci? Nu fac nimic, decat ma gandesc, ca daca totusi as putea sa aleg, daca ar fi etic, daca macar nu mi-ar pasa de etica, m-as inconjura cu crini, dupa ce am aerisit bine, am alergat si innotat toata ziua, am facut curat in casa si m-as culca bustean. Parerea mea e ca prost sa fii dupa o viata agitata pe care ti-au impus-o mai mult altii, sa nu poti controla macar atata lucru si uite ca inca nu se poate, vor mai trece multe generatii pana sa fim liberi. Personal n-as iesi prea castigata pentru ca ramane aspectul cu gustul amar al celorlalti. Cine stie, o sa traiesc 100 de ani, n-o sa mai stie nimeni de mine, nu o sa-i pese nimanui si-o sa-mi fac damblaua. O s-ajung dincolo si-o sa ma intrebe Nodica: "Cum ai ajuns aici?" "Eee, florile astea iti iau tot oxigenul. ;)"
vineri, 24 aprilie 2009
Vecinii de la patru
Asta e numele noului meu roman (si primul). Un coleg mi-a dat ideea, dar nu o sa recunosc nici in ruptul capului, ca doar nu-mi impart castigurile din dreptul de autor. Scriu aici ca sa nu uit, nu musai ca sa vedeti voi (it's not all about you).
joi, 23 aprilie 2009
Iar femeia
(Mi) se intampla lucruri carora nu le dau nici o importanta pe moment si trec ani, cand deodata imi amintesc de ele si, dupa caz, ma prind remuscarile, am o parere, ceva de spus, mi se pare amuzant.
De exemplu, de ceva vreme, si nu pot sa identific, unde si nici macar ce natie era omul, daca se petrecea in Romania sau Germania). In tot cazul un tip, care cu siguranta imi facea si avansuri, se plangea ca nu poate sa se insoare sau macar sa aiba o relatie (mai) stabila. Ca fetele sunt independente acum, nu le mai trebuie barbati, stau o perioada scurta si apoi, daca nu le convine ceva, incheie. Ce sa zic, bine va face. Sigur as gasi rost de cearta cu unul altul ca nu incurajez intemeierea familiei, ca femeia trebuie sa stea mai in spate. Pai sa stea, la o adica, dar daca are un mare bou in fata care abia se misca. E clar ca, in sfarsit, o femeie poate sa selecteze, sa vada in spatele cui sa stea, daca ea merge prea repede, trebuie sa isi aleaga pe cineva care merge si mai repede, ca sa nu mearga agale si sa (se) rateze de dragul traditiei. Prin urmare, baietii, baieteii, barbatii (si barbateii) trebuie sa dovedeasca si rabdare si inteligenta si capabilitatea de a avea grija de o familie si.... Nu cred ca chiar toate sunt absurde si le cer pe toate in cantitate maxima, dar se orienteaza si ele. De multe ori nici nu o fac constient, pur si simplu se simt frustrate, nesatisfacute, franate etc. si gasesc nod in papura, par nehotarate, le ghideaza instinctul si hormonii, dau vina pe cariera (in cazul in care nu le place) pana la urma parca iese bine.
Parca-i tare bine ca nu trebuie sa te mai mariti cu primul cu care te-ai incurcat si nici nu trebuie sa depinzi de banii altora sau sa stai acasa si sa torni copii. Des ma trezesc (out of nowhere) sa multumesc lui Dumnezeu (tema cu Dumnezeu alta data, da ?!?!) ca m-am nascut in asa vremuri si pot sa ma injur si eu cu lumea in trafic si sa beau in bar singura(as fi renuntat la astea) si sa raspund pentru faptele mele, dar sa am si deciziile mele, multe si nenumarate, mai multe ca barbatul de langa mine (cu unul in plus, cel cu copilul, si daca e vorba de mai multi copii, cu atat mai multe).
Na ce sa zic, e cam greu cred si v-ati cam culcat pe-o ureche, s-a schimbat sistemul deodata, nu ne mai arata nimeni cu degetul (sau macar nu ne pasa) daca va lasam sa va mai maturizati o tzara. Cand ma gandesc la aspectul asta cu femeia puternica, care pana la urma si-a facut loc cam peste tot (desi timid pe alocuri) ma simt ca atunci cand castiga Romania la campionate, nu e meritul meu, dar sunt si eu roman si FEMEIE.
Subiectul urmator e despre unu care mi-a cerut sa dau un examen in locul lui dar sa nu fac bine.
De exemplu, de ceva vreme, si nu pot sa identific, unde si nici macar ce natie era omul, daca se petrecea in Romania sau Germania). In tot cazul un tip, care cu siguranta imi facea si avansuri, se plangea ca nu poate sa se insoare sau macar sa aiba o relatie (mai) stabila. Ca fetele sunt independente acum, nu le mai trebuie barbati, stau o perioada scurta si apoi, daca nu le convine ceva, incheie. Ce sa zic, bine va face. Sigur as gasi rost de cearta cu unul altul ca nu incurajez intemeierea familiei, ca femeia trebuie sa stea mai in spate. Pai sa stea, la o adica, dar daca are un mare bou in fata care abia se misca. E clar ca, in sfarsit, o femeie poate sa selecteze, sa vada in spatele cui sa stea, daca ea merge prea repede, trebuie sa isi aleaga pe cineva care merge si mai repede, ca sa nu mearga agale si sa (se) rateze de dragul traditiei. Prin urmare, baietii, baieteii, barbatii (si barbateii) trebuie sa dovedeasca si rabdare si inteligenta si capabilitatea de a avea grija de o familie si.... Nu cred ca chiar toate sunt absurde si le cer pe toate in cantitate maxima, dar se orienteaza si ele. De multe ori nici nu o fac constient, pur si simplu se simt frustrate, nesatisfacute, franate etc. si gasesc nod in papura, par nehotarate, le ghideaza instinctul si hormonii, dau vina pe cariera (in cazul in care nu le place) pana la urma parca iese bine.
Parca-i tare bine ca nu trebuie sa te mai mariti cu primul cu care te-ai incurcat si nici nu trebuie sa depinzi de banii altora sau sa stai acasa si sa torni copii. Des ma trezesc (out of nowhere) sa multumesc lui Dumnezeu (tema cu Dumnezeu alta data, da ?!?!) ca m-am nascut in asa vremuri si pot sa ma injur si eu cu lumea in trafic si sa beau in bar singura(as fi renuntat la astea) si sa raspund pentru faptele mele, dar sa am si deciziile mele, multe si nenumarate, mai multe ca barbatul de langa mine (cu unul in plus, cel cu copilul, si daca e vorba de mai multi copii, cu atat mai multe).
Na ce sa zic, e cam greu cred si v-ati cam culcat pe-o ureche, s-a schimbat sistemul deodata, nu ne mai arata nimeni cu degetul (sau macar nu ne pasa) daca va lasam sa va mai maturizati o tzara. Cand ma gandesc la aspectul asta cu femeia puternica, care pana la urma si-a facut loc cam peste tot (desi timid pe alocuri) ma simt ca atunci cand castiga Romania la campionate, nu e meritul meu, dar sunt si eu roman si FEMEIE.
Subiectul urmator e despre unu care mi-a cerut sa dau un examen in locul lui dar sa nu fac bine.
duminică, 12 aprilie 2009
Gandacelul
A trecut o saptmana lenesa, insipida, inodora, incolora, pe care, dintr-un anumit punct de vedere voi incerca sa o prezint obiectiv si cu evenimentele in ordine cronologica.
Una din fetele gascare si-a sarbatorit ziua la mall cu alte fete gascare (si eu - hmm,subiectiva treaba). Toata lumea se asezase la cafea, la o sueta, io cauta de zor stafide pentru vitoarea budinca preparata pentru Bogdan. Ajung la casa transpirata toata, cocosata de alergat prin raioane, fara stafide evindent ca ametitii de-acolo aranjasera de toate pe rafturi dar de stafide nu-si aminteau. Ma rog, la casa mi se cer 70 de lei, eu dau 80, ca la Voluntari, ca sunt smechera, fara numar, pana mea, nu vazusem , aia mi-a dat totusi inapoi surplusul, dar si-a pastrat 50 de bani din rest ("macar atat", o fi gandit ea), plec, fara ciocolata dementa cu 80% cacao si se urla dupa mine, ma intorc, "multumesc, multumesc, ha, ha, ce aiurita sunt...".
Ajung la fete dupa ce le caut bezmetica prin cele zece mese de la Star Bucks, ele nu, iau oamenii in parte si ma uit la ei, ca din zece mese am timp in cateva minute sa le analizez, erau pe terasa. "Madame'", zice Madame', "ii iau si eu o prajiturica Monicai sa cantam si noi la multi ani, ca n-a avut tort..." "Bineeeeeeeeeeeeeee", ii dau 10 lei sa ia o prajitura, "Poate-mi ajung", "Mda, cred ca nu, ca doar nu mergi la metro sa le cumperi - gandesc eu cu mintea mea creata, cu care mai inainte nu gandisem. "Hi, hi, hi, ha, ha, ha cu fetele", cred ca le-am obosit ca o zi de babysitting cu copiii diavolului, le zic ca am baut pepsi si de aia fac asa, pariu ca nu ma crede nimeni, life goes on.
Vine si weekendul, ppetrecem o minunata seara la vecinii nostri, cu un bebe adorabil, si mare diferenta intre mine si el nu prea mai vad, decat ca el e adorabil (a se observa obiectivismul promis). Cand ne intoarcem un alt vecin zice ca sa vina la o bere, pai berea era cam calda pe balcon, ce ma gandesc io, o bag cateva minute in congelator pana vine el. E, na mai venit.
Dimineata vrem sa plecam la niste mini cumparaturi, la farmacie, in parc, tot cu bebe si parintii. "Ce cauta portofelul lui Gabi la noi?" "Pai l-o fi uitat, il sun, ma mir ca n-a sunat inca, de trei zile n-am mai dat pe la noi." Ia uite cumma mir eu din toate. N-am apucat sa-l sun, ca ne-am intalnit cu el ca sa mergem in oras, era Gabi vecinul, nu frate-miu(pe care l-as fi sunat) si fara sa prind de veste, cu mic cu mare trag concluzia ca eu am luat portofelul cu o seara inainte si dusa am fost, acasa, adica in blocul de vis-a-vis.
M-am burzuluit, ca nu eu l-am luat, ca poate Bogdan, ca l-a confundat, ca poate au trecut ei si l-au uitat la noi. Degeaba, se adjudecase, eu am foat ametita, si am inceput sa adun lucruri de prin casa, care semanau cu ce aveam si noi, se pare ca nu gasisem decat portofelul, desi stiu sigur ca au un lampadar inalt de 2 metri, identic cu al nostru, "Cum de nu l-oi fi luat si pe ala?!?"
La farmacie, a fost mult mai bine, am intrat si am stat 20 de secunde uitande-ma la vanzatoare si incalzindu-mi vocea: "AAa, hhh, aaaa, iii, hh ...", mi se sopteste (de catre Simona, vecina mea), "FRAXIPARINE", "AAA, da, Fraxiparin aveti ?" "Ce concentratie " "AAAA, 0,8" "Cate cutii?" "Paaai, aaaa, cate aveti?" (mai cumparasem de cinci ori in ultimile saptamani si nu aveau mai mult de doua intr-o farmacie, de obicei nu aveau deloc) "Cate vreti?" "AAA, ii, hhhh, sa socotesc, aaa, hhh, iii, doua" Platesc.. merg in parc, tralalala, ajung acasa "Cred ca am luat cam multe" (mai aveam doua acasa, socotisem de ma rupsesem).
Ma apuc in forta de gatit, vreau sa recuperez ce n-am facut toata viata si fac o delicioasa mancarica cu cartofi si prepar niste budinca cu branza si stafide. Bogdan ma asista partial, adica sta si face b(r)a(n)za de mine "aaaa, pai sare pui?!" "aaaaaaaaaaaa, nuuuu, zahar, du-te naibii de-aici ca din cauza ta" Adica din cauza lui turnasem jumate de borcon de sare peste branza, pana la urma am acoperit cu miere si mai e jumnate de budinca in frigider. Stafide n-am pus, si nu ca n-am gasit, ca pana la urma am gasit in alta parte, da' am uitat. Scot budinca din cuptor, ma las, pe vine, rapiiid, pana la nivelul cuptorului si buuuf, trantesc fundul de scaunul din spatele meu de mi se lipeste de fund. Eram sigura ca o sa merg cu el cateva zile prin casa pana sa reusesc sa-l scot. Pac, pac vine frate-miu, aramjasem , tacamuri, servetele, macaricaaaa, hmmm "Ce-i asta?" ridica el lingura la mine. "AAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAA, AAAAAAAAAAAAAAAAAAAA" "AA" sar doi pasi in spate (de-ai piticului ca nu sunt doi pasi in toata bucataria) "Ce-i aia, are piciorute" Piciorute avea, l-a aruncat Bogdan pe balcon si am faurit tot felul de ipoteze, cum a ajus vietatea acolo. Mie mi s-a luat, desi baietii au mancat voiniceste. Nici noaptea n-am prea dormit... Urmeaza desertul, fara stafide si o berica, daca tot va uitati la meci? Scot din concelator, douya beri bocna. Lumea se tavalea pe jos de ras si intoarceau capul de la mine, uite-i cum se-neaca cu mancarea.
Dupa masa, entertaiment, facem o panarama de test de cultura generala si intrebarea numarul 24 "Cum se numeste boala din imagine?" Era o radiografie la o mana. "Ce naiba ?, Eu nu vad nimic la mana asta, da nu sunt medic, nu stiu sa citesc o radiografie" "Are 6 degete" "Minunat" ma bosumflu, nici eu nu stiu pe cine si astept linistita (creditul - asta am scris prima data, probabil la asta ma gandeam) lunea. Se numea polidactilie.
Un masaj" "Se mai intampla,
Una din fetele gascare si-a sarbatorit ziua la mall cu alte fete gascare (si eu - hmm,subiectiva treaba). Toata lumea se asezase la cafea, la o sueta, io cauta de zor stafide pentru vitoarea budinca preparata pentru Bogdan. Ajung la casa transpirata toata, cocosata de alergat prin raioane, fara stafide evindent ca ametitii de-acolo aranjasera de toate pe rafturi dar de stafide nu-si aminteau. Ma rog, la casa mi se cer 70 de lei, eu dau 80, ca la Voluntari, ca sunt smechera, fara numar, pana mea, nu vazusem , aia mi-a dat totusi inapoi surplusul, dar si-a pastrat 50 de bani din rest ("macar atat", o fi gandit ea), plec, fara ciocolata dementa cu 80% cacao si se urla dupa mine, ma intorc, "multumesc, multumesc, ha, ha, ce aiurita sunt...".
Ajung la fete dupa ce le caut bezmetica prin cele zece mese de la Star Bucks, ele nu, iau oamenii in parte si ma uit la ei, ca din zece mese am timp in cateva minute sa le analizez, erau pe terasa. "Madame'", zice Madame', "ii iau si eu o prajiturica Monicai sa cantam si noi la multi ani, ca n-a avut tort..." "Bineeeeeeeeeeeeeee", ii dau 10 lei sa ia o prajitura, "Poate-mi ajung", "Mda, cred ca nu, ca doar nu mergi la metro sa le cumperi - gandesc eu cu mintea mea creata, cu care mai inainte nu gandisem. "Hi, hi, hi, ha, ha, ha cu fetele", cred ca le-am obosit ca o zi de babysitting cu copiii diavolului, le zic ca am baut pepsi si de aia fac asa, pariu ca nu ma crede nimeni, life goes on.
Vine si weekendul, ppetrecem o minunata seara la vecinii nostri, cu un bebe adorabil, si mare diferenta intre mine si el nu prea mai vad, decat ca el e adorabil (a se observa obiectivismul promis). Cand ne intoarcem un alt vecin zice ca sa vina la o bere, pai berea era cam calda pe balcon, ce ma gandesc io, o bag cateva minute in congelator pana vine el. E, na mai venit.
Dimineata vrem sa plecam la niste mini cumparaturi, la farmacie, in parc, tot cu bebe si parintii. "Ce cauta portofelul lui Gabi la noi?" "Pai l-o fi uitat, il sun, ma mir ca n-a sunat inca, de trei zile n-am mai dat pe la noi." Ia uite cumma mir eu din toate. N-am apucat sa-l sun, ca ne-am intalnit cu el ca sa mergem in oras, era Gabi vecinul, nu frate-miu(pe care l-as fi sunat) si fara sa prind de veste, cu mic cu mare trag concluzia ca eu am luat portofelul cu o seara inainte si dusa am fost, acasa, adica in blocul de vis-a-vis.
M-am burzuluit, ca nu eu l-am luat, ca poate Bogdan, ca l-a confundat, ca poate au trecut ei si l-au uitat la noi. Degeaba, se adjudecase, eu am foat ametita, si am inceput sa adun lucruri de prin casa, care semanau cu ce aveam si noi, se pare ca nu gasisem decat portofelul, desi stiu sigur ca au un lampadar inalt de 2 metri, identic cu al nostru, "Cum de nu l-oi fi luat si pe ala?!?"
La farmacie, a fost mult mai bine, am intrat si am stat 20 de secunde uitande-ma la vanzatoare si incalzindu-mi vocea: "AAa, hhh, aaaa, iii, hh ...", mi se sopteste (de catre Simona, vecina mea), "FRAXIPARINE", "AAA, da, Fraxiparin aveti ?" "Ce concentratie " "AAAA, 0,8" "Cate cutii?" "Paaai, aaaa, cate aveti?" (mai cumparasem de cinci ori in ultimile saptamani si nu aveau mai mult de doua intr-o farmacie, de obicei nu aveau deloc) "Cate vreti?" "AAA, ii, hhhh, sa socotesc, aaa, hhh, iii, doua" Platesc.. merg in parc, tralalala, ajung acasa "Cred ca am luat cam multe" (mai aveam doua acasa, socotisem de ma rupsesem).
Ma apuc in forta de gatit, vreau sa recuperez ce n-am facut toata viata si fac o delicioasa mancarica cu cartofi si prepar niste budinca cu branza si stafide. Bogdan ma asista partial, adica sta si face b(r)a(n)za de mine "aaaa, pai sare pui?!" "aaaaaaaaaaaa, nuuuu, zahar, du-te naibii de-aici ca din cauza ta" Adica din cauza lui turnasem jumate de borcon de sare peste branza, pana la urma am acoperit cu miere si mai e jumnate de budinca in frigider. Stafide n-am pus, si nu ca n-am gasit, ca pana la urma am gasit in alta parte, da' am uitat. Scot budinca din cuptor, ma las, pe vine, rapiiid, pana la nivelul cuptorului si buuuf, trantesc fundul de scaunul din spatele meu de mi se lipeste de fund. Eram sigura ca o sa merg cu el cateva zile prin casa pana sa reusesc sa-l scot. Pac, pac vine frate-miu, aramjasem , tacamuri, servetele, macaricaaaa, hmmm "Ce-i asta?" ridica el lingura la mine. "AAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAA, AAAAAAAAAAAAAAAAAAAA" "AA" sar doi pasi in spate (de-ai piticului ca nu sunt doi pasi in toata bucataria) "Ce-i aia, are piciorute" Piciorute avea, l-a aruncat Bogdan pe balcon si am faurit tot felul de ipoteze, cum a ajus vietatea acolo. Mie mi s-a luat, desi baietii au mancat voiniceste. Nici noaptea n-am prea dormit... Urmeaza desertul, fara stafide si o berica, daca tot va uitati la meci? Scot din concelator, douya beri bocna. Lumea se tavalea pe jos de ras si intoarceau capul de la mine, uite-i cum se-neaca cu mancarea.
Dupa masa, entertaiment, facem o panarama de test de cultura generala si intrebarea numarul 24 "Cum se numeste boala din imagine?" Era o radiografie la o mana. "Ce naiba ?, Eu nu vad nimic la mana asta, da nu sunt medic, nu stiu sa citesc o radiografie" "Are 6 degete" "Minunat" ma bosumflu, nici eu nu stiu pe cine si astept linistita (creditul - asta am scris prima data, probabil la asta ma gandeam) lunea. Se numea polidactilie.
Un masaj" "Se mai intampla,
miercuri, 1 aprilie 2009
Raspuns pentru Catalin
Catalin: "Am lucrat 10 ani intr-o multinationala, care cred ca m-a secat de energie si de emotii poate".
Da, uite, ai pus punctul pe i. De emotii te seaca joburile astea si as mai adauga eu de visuri, de imaginatie, de chef. Si poate nu jobul in sine, dar felul in care sunt organizate, cu regulile lor idioate, si cu noi si mai idioti ca ne lasam dusi asa. Am intrat intr-o hora macabra si dansam, asa de repede ca nici dracu nu mai vede in jur, poate ar merita sa ne oprim, sa ne asezam si la masa si sa mergem la casele noastre, sa mai dam pe la biserica.
Stiu ca intr-o zi voi da dracului si eu stilul asta de viata. Dar inca ma mai simt bine in „competitivitate“ si savurez fiecare moment si fiecare gura de praf, ca atunci cand plec sa ma felicit si sa nu am nici un dubiu asupra deciziei. Idem pentru cei pentru care decid, ar trebui sa aiba parte de acelasi tratament, sa aprecieze razele soarelui de pe o prispa decat de pe un balcon multinational.
Poate-mi gasesc si eu vreo ocupatie “serioasa” care sa-mi aline despartirea de mediul actual. Mi-am obosit colegii aberand ca ar trebui sa muncim mai putin ca ar trebui sa negociem concediile si timpul de lucru, nu doar salariile. Partial poate au dreptate ca visez cam mult, partial cred ca le e frica sa constientizeze haul in care ne aflam.
Am zis de responsabilitate pentru ca am cateva experiente legate de faptul ca m-am apropiat de oameni si am incercat sa-i inteleg, experiente care ma haituiesc si acum.
La tara, unde mi-am petrecut copilaria, aveam mai multi prieteni, printre care un tip foarte haios, istet mult peste medie, am inteles, mica fiind, ca e mai mult decat ceilalti si, in timp, mi s-a confirmat.
A venit momentul sa intre la liceu si sunt sigura ca eu si parintii mei am fi putut insista si l-am fi putut ajuta, cu eforturi destul de mari, clar, dar cu siguranta ar fi meritat. E lipsit de sens sa povestesc cap coada, dar banuiesc ca intelegi.
O vreme faceam pregatire cu liceeni si fiecare in parte era deosebit si dragut, dar vedeai in ei o lipsa de intelegere a lucrurilor in intregul lor si o lipsa cronica de chef. Incercam sa inteleg mecanismul care ii indruma sa aiba o atitudine sau alta si pe masura ce intelegeam, imi dadeam seama cata responsabilitate port si ca degeaba ii inteleg daca nu ii ajut cu nimic. Cele doua ore pe saptamana n-ar fi putut sa acopere si materia si dorinta mea de a le impartasi din putinele mele cunostinte dinafara domeniului tehnic. Mi-e asa dor de ei, daca as da timpul inapoi as face altfel, as capitula mai greu. Acum ma ascund dupa calculator si mi-e asa de usor sa spun una sau alta. Sa-mi multiplic timpul de 10 ori, sa ii conving pe copiii aia sa vina cu mine la teatru si sa citeasca scurta schita de Caragiale. Si nici atat nu citeau, n-aveau timp, uitau… ma priveau suspicios , ca doar faceam tehinici de programare si algoritmi, nu ore de romana, la asta faceau meditatii separate, nu?
Revin, daca afli ca o persoana e capabila de lucruri marete, doar ar avea nevoie de ceva ajutor si indrumare, esti responsabil. Cumva, fotografia iti mai sterge din pacate, poti aduce pe cineva la perfectiune, prin imagine si atitudine cel putin si-i mai indulcesti viata, mai inspiri si pe altii etc. Te invidiez.
Da, uite, ai pus punctul pe i. De emotii te seaca joburile astea si as mai adauga eu de visuri, de imaginatie, de chef. Si poate nu jobul in sine, dar felul in care sunt organizate, cu regulile lor idioate, si cu noi si mai idioti ca ne lasam dusi asa. Am intrat intr-o hora macabra si dansam, asa de repede ca nici dracu nu mai vede in jur, poate ar merita sa ne oprim, sa ne asezam si la masa si sa mergem la casele noastre, sa mai dam pe la biserica.
Stiu ca intr-o zi voi da dracului si eu stilul asta de viata. Dar inca ma mai simt bine in „competitivitate“ si savurez fiecare moment si fiecare gura de praf, ca atunci cand plec sa ma felicit si sa nu am nici un dubiu asupra deciziei. Idem pentru cei pentru care decid, ar trebui sa aiba parte de acelasi tratament, sa aprecieze razele soarelui de pe o prispa decat de pe un balcon multinational.
Poate-mi gasesc si eu vreo ocupatie “serioasa” care sa-mi aline despartirea de mediul actual. Mi-am obosit colegii aberand ca ar trebui sa muncim mai putin ca ar trebui sa negociem concediile si timpul de lucru, nu doar salariile. Partial poate au dreptate ca visez cam mult, partial cred ca le e frica sa constientizeze haul in care ne aflam.
Am zis de responsabilitate pentru ca am cateva experiente legate de faptul ca m-am apropiat de oameni si am incercat sa-i inteleg, experiente care ma haituiesc si acum.
La tara, unde mi-am petrecut copilaria, aveam mai multi prieteni, printre care un tip foarte haios, istet mult peste medie, am inteles, mica fiind, ca e mai mult decat ceilalti si, in timp, mi s-a confirmat.
A venit momentul sa intre la liceu si sunt sigura ca eu si parintii mei am fi putut insista si l-am fi putut ajuta, cu eforturi destul de mari, clar, dar cu siguranta ar fi meritat. E lipsit de sens sa povestesc cap coada, dar banuiesc ca intelegi.
O vreme faceam pregatire cu liceeni si fiecare in parte era deosebit si dragut, dar vedeai in ei o lipsa de intelegere a lucrurilor in intregul lor si o lipsa cronica de chef. Incercam sa inteleg mecanismul care ii indruma sa aiba o atitudine sau alta si pe masura ce intelegeam, imi dadeam seama cata responsabilitate port si ca degeaba ii inteleg daca nu ii ajut cu nimic. Cele doua ore pe saptamana n-ar fi putut sa acopere si materia si dorinta mea de a le impartasi din putinele mele cunostinte dinafara domeniului tehnic. Mi-e asa dor de ei, daca as da timpul inapoi as face altfel, as capitula mai greu. Acum ma ascund dupa calculator si mi-e asa de usor sa spun una sau alta. Sa-mi multiplic timpul de 10 ori, sa ii conving pe copiii aia sa vina cu mine la teatru si sa citeasca scurta schita de Caragiale. Si nici atat nu citeau, n-aveau timp, uitau… ma priveau suspicios , ca doar faceam tehinici de programare si algoritmi, nu ore de romana, la asta faceau meditatii separate, nu?
Revin, daca afli ca o persoana e capabila de lucruri marete, doar ar avea nevoie de ceva ajutor si indrumare, esti responsabil. Cumva, fotografia iti mai sterge din pacate, poti aduce pe cineva la perfectiune, prin imagine si atitudine cel putin si-i mai indulcesti viata, mai inspiri si pe altii etc. Te invidiez.
joi, 26 martie 2009
Uuui, ce dor imi era. Nu puteam sa ma apropii de nici un calculator(ori din lipsa de timp, ori era "ocupat"), iar pixul si hartia par sa fi devenit obiecte rare si inaccesibile.
Scuze am, din pacate, se pare ca vremurile cand lenea si lipsa de chef erau singurile argumente care stateau in picioare are long gone. DO I miss those days: yes, o fi bine, o fi rau: e rau. Dupa un mic accident intamplat in mica mea familie cu care imi impart traiul zilnic, cu consecinte ceva mai mari ma simt ca si cum mi-amanat partial viata cu cateva luni. Dar la toata urma asta e de bine. Lucruri pe care nu le-as fi facut de buna voie, na c-am fost obligata sa le fac, nu mai zic de faptul ca mai si constientizez care ar trebui sa fie prioritatile.
Deviez, as fi vrut sa vorbesc despre femei si rolul lor in societatea de astazi. Imi dau seama ca intotdeauna au fost niste asistente foarte bune, chiar de neinlocuit cand se intampla ceva cu vreun apropiat(sot, copil, parinte ...). Eei, nu cred ca s-a schimbat situatia, doar ca acum asta presupune si sa te descurci cu tot ce apare. Daca inainte te asteptai sa mai vina varul Ionel din deal cu caruta intre doua ture de coasa si sa te transporte la dispensar, sau vecina Nuta iti aducea vaca de la islaz cand o aducea si pe a ei. Acum oamenii sunt ceva mai putini flexibili, oricat ar fi, la 2 dupa masa e greu sa dai de vreunul, sa fie liber, iar daca mai face si 2 ore pana la tine din capatul celalat de urbe, deja nu mai ai nevoie. Unde bat? Pai unde as putea: domn'le misogin, s-ar putea sa ai nevoie ca femeia sa stea la volan si sa-l si invarta acolo. Na c-am zis-o, eram eu asa nervoasa in trafic, si tot felul de cretini, tampiti, idioti imi taiau calea si franau in fata mea si ma claxonau din spate sa ma urc pe amaratul de pieton care travesrsa strada neregulamentar, si eu ma grabeam la spital si vad doi cretini, tampiti, idioti care se hlizeau cum se chinuia una sa parcheze intre un maldar de masini pe Stefan cel Mare.Si mi-am dat seama ca sunt chiar asa (cretini, tampiti, idioti), ca uite ca e nevoie pe bune sa stea in trafic, sa exerseze, sa se obisnuiasca, ca Doamne fereste sa mergi cu un taximetrist apucat cand ai piciorul in ghips si te doare de te rupe (numai zicem de pret si de "minunata" companie de care ai parte). Bunaoara n-are a face cu talentul(sau valoarea - nici a ei, nici a parintilor:) ), nici cu faptul ca nu stim unde ne e locul (cred ca intuim mai bine ca barbatii), are a face cu a fi practic, cu a merge singur(a)la Baneasa, ca ei(adicatelea voi, barbatii) sa aiba (mai mult) timp sa linga o bere, doua, noua acasa si sa va jucati Star TRek(nu cred ca se cheama asa, but you got the idea) si sa faceti schimb de filme si de abtipilduri cu cei care impartasesc aceleasi hobby-iuri.
Dar de cratita nu scapam si tocami in situatia data am ajuns sa imi cumpar secretele bucatariei. Zice Medelin Voicu (mare om, mare caracter) ca "o femeie nu trebuie sa stea la cratita, dar trebuie sa stie ce sa faca cu ea". Uite ca a nimerit-o bine. In paranteza asa, mie imi place omul asta, nu doar pentru ca e de parere ca in Romania e o mare mizerie, desi ii respect mult pe cei care vad asta, atata timp cat nu contribuie personal la panarama asta. Un coleg care iesise din tara pe vremea cand eu nici nu visam ca o sa fac asta vreodata, povestea ce curat si ingrijit e pe-acolo pe unde fusese si arunca pachetul de tigari fix pe unde se intampla sa-l goleasca. Inca 20 de milioane ca tine si ne-am dus dracu'. Ne-am dus si cu mai putini.
Scuze am, din pacate, se pare ca vremurile cand lenea si lipsa de chef erau singurile argumente care stateau in picioare are long gone. DO I miss those days: yes, o fi bine, o fi rau: e rau. Dupa un mic accident intamplat in mica mea familie cu care imi impart traiul zilnic, cu consecinte ceva mai mari ma simt ca si cum mi-amanat partial viata cu cateva luni. Dar la toata urma asta e de bine. Lucruri pe care nu le-as fi facut de buna voie, na c-am fost obligata sa le fac, nu mai zic de faptul ca mai si constientizez care ar trebui sa fie prioritatile.
Deviez, as fi vrut sa vorbesc despre femei si rolul lor in societatea de astazi. Imi dau seama ca intotdeauna au fost niste asistente foarte bune, chiar de neinlocuit cand se intampla ceva cu vreun apropiat(sot, copil, parinte ...). Eei, nu cred ca s-a schimbat situatia, doar ca acum asta presupune si sa te descurci cu tot ce apare. Daca inainte te asteptai sa mai vina varul Ionel din deal cu caruta intre doua ture de coasa si sa te transporte la dispensar, sau vecina Nuta iti aducea vaca de la islaz cand o aducea si pe a ei. Acum oamenii sunt ceva mai putini flexibili, oricat ar fi, la 2 dupa masa e greu sa dai de vreunul, sa fie liber, iar daca mai face si 2 ore pana la tine din capatul celalat de urbe, deja nu mai ai nevoie. Unde bat? Pai unde as putea: domn'le misogin, s-ar putea sa ai nevoie ca femeia sa stea la volan si sa-l si invarta acolo. Na c-am zis-o, eram eu asa nervoasa in trafic, si tot felul de cretini, tampiti, idioti imi taiau calea si franau in fata mea si ma claxonau din spate sa ma urc pe amaratul de pieton care travesrsa strada neregulamentar, si eu ma grabeam la spital si vad doi cretini, tampiti, idioti care se hlizeau cum se chinuia una sa parcheze intre un maldar de masini pe Stefan cel Mare.Si mi-am dat seama ca sunt chiar asa (cretini, tampiti, idioti), ca uite ca e nevoie pe bune sa stea in trafic, sa exerseze, sa se obisnuiasca, ca Doamne fereste sa mergi cu un taximetrist apucat cand ai piciorul in ghips si te doare de te rupe (numai zicem de pret si de "minunata" companie de care ai parte). Bunaoara n-are a face cu talentul(sau valoarea - nici a ei, nici a parintilor:) ), nici cu faptul ca nu stim unde ne e locul (cred ca intuim mai bine ca barbatii), are a face cu a fi practic, cu a merge singur(a)la Baneasa, ca ei(adicatelea voi, barbatii) sa aiba (mai mult) timp sa linga o bere, doua, noua acasa si sa va jucati Star TRek(nu cred ca se cheama asa, but you got the idea) si sa faceti schimb de filme si de abtipilduri cu cei care impartasesc aceleasi hobby-iuri.
Dar de cratita nu scapam si tocami in situatia data am ajuns sa imi cumpar secretele bucatariei. Zice Medelin Voicu (mare om, mare caracter) ca "o femeie nu trebuie sa stea la cratita, dar trebuie sa stie ce sa faca cu ea". Uite ca a nimerit-o bine. In paranteza asa, mie imi place omul asta, nu doar pentru ca e de parere ca in Romania e o mare mizerie, desi ii respect mult pe cei care vad asta, atata timp cat nu contribuie personal la panarama asta. Un coleg care iesise din tara pe vremea cand eu nici nu visam ca o sa fac asta vreodata, povestea ce curat si ingrijit e pe-acolo pe unde fusese si arunca pachetul de tigari fix pe unde se intampla sa-l goleasca. Inca 20 de milioane ca tine si ne-am dus dracu'. Ne-am dus si cu mai putini.
duminică, 22 februarie 2009
Iar am tendita sa povestesc cum m-am perpelit toata noaptea in pat, ezitand intre a ma ridica sa scriu si a sta la caldura celuilalt corp, care ma iubeste intermintent. Asaltata de fraze formate doar din cuvinte esentiale, lipsindu-le cuvinte de legatura, ca atunci cand citesti un text si nu ai nevoie si de vocalele din cuvinte ca se patrunzi intelesul lor. Ma gandeam eu asa, sa ma lamentez asupra (in)evolutiei mele, asupra problemelor mele cotidiene si a multitudinii de evenimente care ma coplesesc, pe care nu am timp sa le diger, raman suspendata in toate gandurile astea, cu degetele groase deasupra tastaturii... cui dracu-i pasa de toate ipotezele mele, nu mai zic de lamentarile comune si insipide... Eu nu sunt in stare sa o ascult cu interes nici macar pe mama, de ce ar face cineva asta pentru mine? Dar poate scriu pentru mine si nu e nevoie de un ochi sa iscodeasca prin lada asta, care o sa cada prada timpului si o sa aterizeze intr-un pod sau intr-o boxa, iar cand va fi deschisa se vor gasi acolo de toate, numai ca toate vor fi vechi si ieftine, poate chiar putrede, totul va fi aruncat, poate mai putin lada (care-i lada?). Si cum adica scriu pentru mine? Ce anume e pentru mine, faptul ca m-am ridicat din pat in loc sa ma ghemuiesc mai adanc in mijlocul patului, in pozitia aceea comoda, pe care nu am mai intalnit-o, desi am experienta patului si a somnului. Nu ajuta nici ca scriu, nici ca nu scriu, nici macar ca ma fortez sa transpun panarama asta intr-o insiruire de text pe care sa o inteleaga orice muritor, mai ales eu. Eu, care maine voi fi alta, mai proasta decat azi, fara nici un indiciu incotro m-a dus gandul ieri, incapabila sa mai gust placerile si temerile din trecut, consolandu-ma doar cu certitudinea ca am fost acolo (I've been there), sau macar partea mea fizica, comuna a noastra a fost partasa la ce s-a intamplat.
Totusi ca sa nu las lucrurile asa in aer, daca se osteneste careva sa parcurga poateca asta facuta de mine, poate merita si niste franturi din noptile mele active. Sunt ca un film prost, scormonesc intre daramaturile pe care singura mi le-am provocat, din cand in cand stau prostita in fata lor, intrebandu-ma daca se mai poate salva ceva, daca are rost sa ma irosesc printre ele. Poate mai bine merg sa construiescin alta parte, sa las totul prada timpului, dar daca mai e cineva acolo, care are noevoie de ajutor, care inca poate fi salvat. Ce prostie, chiar daca ar fi, dupa atata timp sigur nu mai traieste. Si daca plec, nu o sa stiu niciodata cine a fost, o veni oare altcineva in urma mea sa caute, vre-un flamand ce cauta prin gunoaie, caruia nu i-a mai ramas nimic din resturile vietii lui si cauta in resturile altuia?
Totusi ca sa nu las lucrurile asa in aer, daca se osteneste careva sa parcurga poateca asta facuta de mine, poate merita si niste franturi din noptile mele active. Sunt ca un film prost, scormonesc intre daramaturile pe care singura mi le-am provocat, din cand in cand stau prostita in fata lor, intrebandu-ma daca se mai poate salva ceva, daca are rost sa ma irosesc printre ele. Poate mai bine merg sa construiescin alta parte, sa las totul prada timpului, dar daca mai e cineva acolo, care are noevoie de ajutor, care inca poate fi salvat. Ce prostie, chiar daca ar fi, dupa atata timp sigur nu mai traieste. Si daca plec, nu o sa stiu niciodata cine a fost, o veni oare altcineva in urma mea sa caute, vre-un flamand ce cauta prin gunoaie, caruia nu i-a mai ramas nimic din resturile vietii lui si cauta in resturile altuia?
vineri, 20 februarie 2009
A day at the office
I failed on the first post of this blog, which was about a day at the office. I couldn't live with it and I try to make it up. I consider to express myself through poetry (sometimes).
Life at the office
The entire day plays for an unknown cause, it vanishes away,
Seconds are trickling out of ours lives,
But we're happy that the time's up and "It's Friday!"
Right here and right now we're having this burning elevated discussion
And the very next moment we get really vulgar
Embracing each dirty joke with such passion.
We have the impression that each one's unique and special, that I see,
With his own dreams, attitude and personal life
But we all understand when it's said "Write in C!".
The main leaders, can barely be seen, but I guess that's the trend
Concerning the rest colleagues there's always one
Who gets closer to you and calls you "My friend!"
I would continue the story, about working, about me, about them
But I need to take the brake, the fifth for today
And write an email that invariant ends with
"Best regards, M"
One should notice how pathetic the theme of the "poem" is. I ask for your kind understanding as this is my only reality. I shall attack more abstract topics in the future.
Life at the office
The entire day plays for an unknown cause, it vanishes away,
Seconds are trickling out of ours lives,
But we're happy that the time's up and "It's Friday!"
Right here and right now we're having this burning elevated discussion
And the very next moment we get really vulgar
Embracing each dirty joke with such passion.
We have the impression that each one's unique and special, that I see,
With his own dreams, attitude and personal life
But we all understand when it's said "Write in C!".
The main leaders, can barely be seen, but I guess that's the trend
Concerning the rest colleagues there's always one
Who gets closer to you and calls you "My friend!"
I would continue the story, about working, about me, about them
But I need to take the brake, the fifth for today
And write an email that invariant ends with
"Best regards, M"
One should notice how pathetic the theme of the "poem" is. I ask for your kind understanding as this is my only reality. I shall attack more abstract topics in the future.
marți, 17 februarie 2009
Regrets
I read yesterday that the thing about writing (and I would say about a lot of actions we do) isn't to keep in mind the idea, but to keep the state we are in when we first thing about it. (original in "Scrisori catre fiul meu", Gabriel Liiceanu)
I couldn't agree more. There were so many things in life I missed doing, just because I postponed it and I could never again find the mood for it.
Bottom line:
"Regret for the things we did can be tempered by time; it is regret for the things we did not do that is inconsolable."
- Sydney J. Harris
I'm sure there are plenty of you out there who agree with this quote and heard it hundreds of times and so few who really do something about it(don't take it to extreme).
I couldn't agree more. There were so many things in life I missed doing, just because I postponed it and I could never again find the mood for it.
Bottom line:
"Regret for the things we did can be tempered by time; it is regret for the things we did not do that is inconsolable."
- Sydney J. Harris
I'm sure there are plenty of you out there who agree with this quote and heard it hundreds of times and so few who really do something about it(don't take it to extreme).
vineri, 13 februarie 2009
Doar ochii vorbesc
It's friday, a good day for some, a less good day for others... another way to see how time flies and we get really excited about it. ENJOY!
miercuri, 11 februarie 2009
Revelation
Take advantage of what you like, the way you enjoy it and under no circumstances adopt a common attitude. You might never have the same chance again.
When you like something just leave it the way it is, because you like it! There's no reason to change it to transform it, to make it "normal". Disgusting... never do that again!
Thank God I'm only talking about my curtains.
When you like something just leave it the way it is, because you like it! There's no reason to change it to transform it, to make it "normal". Disgusting... never do that again!
Thank God I'm only talking about my curtains.
luni, 9 februarie 2009
Check this out
Yet another weekend passed, way too fast and no event or action can make me get rid of the feeling that the time isn't on my side. There's an endless discussion on it, let's not make it longer (from aleph-null to cardinality of the continuum :) .
I guess it is expected to resume my experience I was talking in the previous post. I went to this club (for me it was the first time to go in Romania). The music was great, much better than what I had the chance to hear during the last attempts to party --- here I need help from others to describe it (you can have a sample though).
Being there I certainly had the impression that was not my world (anymore). I couldn't help thinking that those people (and I mainly have in mind the girls - good looking, I admit) were rather young and wasted than sexy and attractive. I found them incredibly superficial and I hoped, deep down inside, that they would get that wise layer that older people get it by default. Confusing... Maybe it was one of the first situations when I understood, how one can go against something just because he can't fit in.
I don't want to say much, I barely want to transmit anything. This has the purpose to remind me later how I felt. The older I get, the narrower the boundaries of my imagination become, the less I am ready to open my mind and my heart and eventually ............
I was also mentioning a photo session, check some out here:
http://picasaweb.google.com/antonmarius/PortretMihaela#5300717131274611938
and the ones I liked the most:
I guess it is expected to resume my experience I was talking in the previous post. I went to this club (for me it was the first time to go in Romania). The music was great, much better than what I had the chance to hear during the last attempts to party --- here I need help from others to describe it (you can have a sample though).
Being there I certainly had the impression that was not my world (anymore). I couldn't help thinking that those people (and I mainly have in mind the girls - good looking, I admit) were rather young and wasted than sexy and attractive. I found them incredibly superficial and I hoped, deep down inside, that they would get that wise layer that older people get it by default. Confusing... Maybe it was one of the first situations when I understood, how one can go against something just because he can't fit in.
I don't want to say much, I barely want to transmit anything. This has the purpose to remind me later how I felt. The older I get, the narrower the boundaries of my imagination become, the less I am ready to open my mind and my heart and eventually ............
I was also mentioning a photo session, check some out here:
http://picasaweb.google.com/antonmarius/PortretMihaela#5300717131274611938
and the ones I liked the most:
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
